îți urez și ție:

Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea. (Num. 6,25-26)

Eu am cunoscut-o pe Ami când deja se lupta cu boala. M-a cucerit imediat prin naturaleţea cu care acceptase condiţia ei. Ami, fiind unica soră a prietenei mele dragi, Dana, era deja parte din viaţa mea şi devenise o fiinţă dragă inimii mele.

Când iubeşti pe cineva care îţi este alături necondiţionat, acceptându-te aşa cum eşti şi dăruindu-ţi multe momente de viaţă memorabile, aşa cum au făcut cu mine, Dana şi soţul ei, Juan Pablo, iubeşti şi ceea ce ei iubesc.

Iar ei au iubit-o din tot sufletul pe Ami şi au luptat ca să o salveze.

Când mă gândesc la Ami, îmi vin în minte două cuvinte: IUBIRE şi RUGĂCIUNE!

A fost şi este foarte iubită Ami!

Rar mi-a fost dat să întâlnesc atâta iubire şi devotament, ca în această familie. Poate ei nu ştiu aceasta, o iau ca pe ceva firesc, dar ceea ce îi uneşte pe ei ca familie, nu întâlneşti (din păcate), la multe alte familii.

Adorată de soţul ei, Dragoş, aproape divinizată de către mama ei, Adriana, alintată şi protejată de tatăl ei, Adrian, ocrotită şi iubită de soacra ei şi familia acesteia, respectată şi iubită de elevii ei cărora le-a predat biologia, de către colegi şi cunoscuţi, Ami a fost înconjurată de multă iubire.

Multe au fost rugile ce au însoţit-o şi susţinut-o pe Ami în suferinţa ei.

Ştiu că multe persoane s-au rugat pentru sănătatea ei, ca să-şi revină şi să îşi continue drumul vieţii. M-am rugat şi eu, neîncetat, sperând mereu într-o minune, aşa cum citisem în foarte multe cărţi, aşa cum avusesem privilegiul să cunosc astfel de persoane care au trăit minunea vindecării de o boală incurabilă.

Am suferit crunt când a plecat la Tatăl, aveam senzația că totul este un coșmar și am să mă trezesc din el, nu am putut să vorbesc mai bine de o săptămână, pur și simplu nu reușeam să articulez prea multe cuvinte…

De ce nu a făcut şi cu ea Dumnezeu o astfel de minune? Nu ştiu și nici nu îndrăznesc să întreb, doar îi mulțumesc Domnului că am cunoscut o minune pe nume…AMI !

Nu pot să vorbesc despre Ami la trecut, pentru mine ea …este…, de aceea în inima mea va avea mereu un loc special și când mă gândesc la ea îmi apare în față ca o Domniță fericită, așa cum era în ziua nunții ei.

Fotografiile sunt grăitoare…. și după cum bine spune soțul ei, Dragoș …

     ..„AMI …. e AMI” !

Iubesc  solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului !

Mereu m-a impresionat pelerinajul cristic pe străzile prăfuite ale Bucureştiului.

Isus este pretutindeni, asta o ştim cu toţii, dar ca să ne binecuvânteze pe străzi – Euharistic  – sub speciile pâinii şi vinului – este un privilegiu.

Conform tradiţiei,  solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului, se sărbătoreşte în joia în care se împlinesc 60 de zile de la sărbătoarea Învierii.  În timp, pietatea populară, a denumit această solemnitate – Joia Verde –

De ce verde?

În multe locuri se construiesc altare speciale dedicate acestei sărbători, acestea fiind împodobite cu flori şi multă verdeaţă.

Joia fiind zi lucrătoare, ca să fie înlesnită participarea credincioşilor la această solemnitate, procesiunea se organizează în duminica  imediat următoare de după  Joia Verde.

În fiecare an Isus îmi oferă acest privilegiu, de a participa la procesiune, iar eu mă rog ca să am parte şi anul următor de acelaşi privilegiu, să fiu prezentă, în rugăciune,  pe străzile Bucureştiului,  călcând pe urmele Preasfântului Sacrament.

Pe lângă manifestarea publică de credinţă pe care o mărturisim astfel, eu cred că cine participă la această procesiune primeşte şi multe alte daruri, poate nu cele pe care le-a cerut, dar cu siguranţă cele care sunt de folos sufletului.

În Bucureşti, nu avem fastul şi amploarea procesiunilor din Spania ori Italia, ţări pe care le dau drept exemplu deoarece am avut bucuria să particip în urmă cu ceva ani, la astfel de procesiuni. Acolo este sărbătoarea întregului oraş şi se implică toată lumea, fiind şi o tradiţie a oraşului respectiv.

Desigur mi-ar plăcea să văd şi oraşul meu astfel, dar sunt realistă şi mă bucur din toată inima  de prezenţa noastră ca atare în acest spaţiu atât de special şi de neînlocuit.

La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, celebrată imediat după procesiune,  ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti,  a subliniat într-un mod simplu, dar frumos şi unic, forma ecoului ce străbate oraşul după procesiune: Singurul lucru pe care vreau să-l spun e un cuvânt de mulţumire faţă de voi toţi, că aţi venit să mărturisim împreună credinţa pe care o avem în Isus prezent în Sfânta Euharistie. Aceasta a fost predica, nu a mea, sau a Nunţiului, sau a preoţilor, ci a noastră, a tuturor de astăzi. Venind pe străzi, am predicat despre prezenţa lui Isus în Sfânta Euharistie.

Fotografii de la eveniment  aici : http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2011/06/27/bucuresti-duminica-26-iunie-2011-bucharest-sunday-26th-of-june-2011bucarest26-de-junio-2011/

Sărbătoarea este dublă, deoarece, de astăzi, 1 mai 2011, Papa Ioan Paul al II-lea este Fericit!

M-am pregătit îndelung pentru această zi, chiar decând a început Postul Mare, mai ales că anul trecut, datorită stării de sănătate, am zăcut în casă şi nu am putut merge la Catedrala  Sfântul Iosif, la  liturghia de la ora 15.00, cea dedicată Milostivirii Divine.

În Vinerea Sfântă am început Novena dedicată sărbătorii mele de suflet. Ce mare fericire şi binecuvântare pe capul meu, ce visuri tainice şi ce tresăriri de bucurie!

A doua zi de Paşti, brusc, starea mea de sănătate s-a deteriorat, mi-am zis, o simplă răceală, vremea de afară ne-a năucit pe toţi, este imposibil să se repete scenariul de anul trecut, imposibil să zac, să nu ajung la biserică, este doar o simplă răceală, anul trecut a fost problema mea de sănătate ca atare, dar, acum, acesta e sub control…nu, nu, până mâine trece.

Din păcate nu a trecut, ci s-a agravat şi astfel nu am putut dormi din cauza tusei de neoprit, mi-am pierdut glasul, febra a persistat şi uite aşa am zăcut întruna.

Nu m-am lăsat, am luptat, novena am continuat-o, din păcate nu aşa cum îmi propusesem, în biserică, dar important este că am finalizat-o. 

Ceea ce cerusem cu ardoare înainte, acum nu mai conta… acum doar o singură şi fierbinte rugă conta …Îndură-te de mine Isuse Milostiv, vreau să ajung duminică la liturghia de la ora 15.00.

Isus, s-a Îndurat de mine şi am ajuns!

Ce fericire când am intrat în Catedrală, chiar dacă îmi tremurau picioarele de la febră şi eram tare slăbită, nu mai conta nici faptul că oricum plecasem cu greu de acasă, familia a protestat, dar văzând determinarea mea, m-au lăsat….în grija Domnului!

Nimic nu a mai contat, am rezistat chiar dacă am stat în picioare, deoarece am ajuns exact când a început şi nu am mai găsit un loc liber;  spre marea mea surprindere Catedrala era plină, dar acesta m-a bucurat tare mult. Întorcându-mă în timp, nu foarte departe, ci acum doar patru ani, nu se celebra această liturghie, iar la predică deabea se amintea.

După ce m-am împărtăşit, am simţit cum cineva mă ţine straşnic de braţ şi nu m-am mai simţit deloc slabită, acum parcă aş mai fi rezistat ceva vreme, aşa în picioare,  dacă s-ar mai fi celebrat o Sfântă Litughie dedicată Milostivirii Divine !!!!

Aşadar, planurile omului sunt numai în mâinile Domnului!

Ştim asta, nu-i aşa?

Cu toate acestea risipim multă energie proiectând. Eu credeam că mi-am învăţat lecţia şi am luat examenul,  dar se pare că nota la examenul precedent nu a fost pe placul Domnului şi …..am primit o ….lucrare de control pentru o eventuală mărire de notă !!!

Printre proiecţii era şi aparatul de fotografiat, plănuisem să nu mai iau mâna de pe el şi să surprind totul, în afară şi înăuntru, dar mie, astăzi, îmi era greu să ţin în mâini batista, dar un aparat de fotografiat.!

O fotografie face cât o mie de cuvinte…eu parafrazez acum şi spun o predică cât o mie de fotografii, cea a Preasfinţitului Cornel Damian. Aşadar… niciun regret, nu a ieşit nimic aşa cum am plănuit, dar am primit ceea ce nu am planificat…IUBIRE ŞI MILOSTIVIRE!

Omilia PS Cornel Damian în Catedrala „Sf. Iosif”, Bucureşti, la Sf. Liturghie de mulţumire pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea în Duminica Milostivirii Divine -1 mai 2011, ora 15:

Mielul a răscumpărat turma;
Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoşi
cu Tatăl ceresc.

Moartea şi viaţa s-au înfruntat în mod minunat:
stăpânul vieţii a murit,
dar acum e viu şi domneşte.

Spune-ne, Marie Magdalena,
ce-ai văzut pe cale?Am văzut mormântul lui Cristos care trăieşte,
am văzut mărirea celui înviat. I-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui,
giulgiul şi veşmintele. Cristos, speranţa mea, a înviat!
El va merge înaintea voastră în Galileea.

Noi o ştim: Cristos Domnul
a înviat cu adevărat din morţi.

Tu, rege biruitor al morţii,
îndură-te de noi toţi.”
ALELUIA, ALELUIA!!!

De obicei oamenii, îşi fac visuri, îşi pun dorinţe când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez , cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare, sperând că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Domnul îmi cere în acest post, având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii.

Valentine’s Day,

s-a scris şi s-a discutat mult, atât pro cât şi contra.

Se omite, voit sau nu, să se specifice că „ziua îndrăgostiţilor”,

nu are de fapt nimic sfânt în ea şi nicio legătură cu vreun calendar religios,

fie el romano-catolic, greco-catolic ori ortodox.

Umbrit de marketing si eclipsat de legendă,

adevăratul Sfânt Valentin, rămâne ascuns de către

societatea consumistă printre inimioare.

Cine doreşte să preamărească iubirea cea adevărată şi

să îl sărbătorească pe sfântul Valentin,

nu trebuie să caute peste mări şi tări,

deoarece în Bucureşti, la Biserica Delea-Nouă,

îl avem pe sfântul Valentin.

Sfintele moaşte au fost primite în dar de la Episcopia din Terni,

Italia, în anul 2005. ( http://www.diocesi.terni.it/ )

Să alegem sublimul pentru o viaţă şi să nu sufocăm iubirea cu manifestări superficiale de o zi!

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!