27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Anunțuri

Și a fost…Beatificarea!

„Lucrurile mari nu le facem noi, chiar dacă se fac prin noi”

Fericitul Vladimir Ghika

Am tot scormonit prin memoria afectivă ca să localizez mental acel moment în care am auzit prima dată de monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir. Deși am o memorie bună, nu reușesc să identific deloc cu precizie acea zi, dar cred că așa și trebuie, deoarece în inima și mintea mea este atât de prezent acest Fericit, așa cum este o persoană pe care o iubești și care îți crează sentimentul că te știi dintotdeauna.

Ani de zile m-am rugat: „pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în veci vecilor. Amin” … a fost o perioadă când îmi spuneam: „poate la anul te înduri Doamne” … iar în ultimii trei ani: „Doamne, facă-se voia Ta!”.

Când a sosit vestea cea mare și îndelung așteptată, eram deja, cumva, resemnată…dar în credință. Pentru un creștin adevărat, care persistă în rugăciune atunci când imploră o minune, Speranța, Credința și Iubirea nu pier pe cale!

Răspunsul divin întotdeauna vine atunci când trebuie și de cele mai multe ori, exact atunci când te aștepti mai puțin.

Joia Sfântă a anului 2013, 28 martie, nu am să o uit niciodată, a fost inedită, nu numai prin faptul că am aflat că pe 27 martie 2013, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika” dar… a și nins abundent, cine se mai aștepta la așa ceva!

Joia Mare, este oricum o zi specială, dar astfel a devenit și memorabilă, iar inedită a fost prin faptul că nu am să uit niciodată că am mers la Celebrările din Joia Mare îmbracată așa…ca în timpul Crăciunului, deși eram în Săptămâna Sfântă, iar când am traversat parcul Cișmigiu aveam un singur regret, că nu am aparatul de fotografiat la mine, ca sa imortalizez clipa….totul alb… dar, totuși, tufele acelea cu flori galbene *, care înfloresc primele primăvara și pe care le purtăm și în procesiunea de Florii, creau un contrast uimitor sfidând semețe zăpada!

Ziua Beatificării, 31 august 2013, a fost un dar divin pe de-a-ntregul!

Vremea, atmosfera de sărbătoare, Sfânta Liturghie a Beatificării celebrată sub cupola generoasă de la RomExpo, celebrarea acatistului dedicat Fericitului Vladimir Ghika și sfințirea cu Sfântul Mir a icoanei sale la biserica greco-catolică Sfântul „Vasile cel Mare” , toate acestea au creat o aură specială oferind strălucirea și bucuria aceea interioară care este primită numai prin credință și iubire deplină!amintiri-beatificare

De acum, după toate cele ce am trăit, dincolo de euforia evenimentului, sper ca pentru fiecare admirator al Fericitului să înceapă o nouă etapă în care faptele concrete să fie mărturia vie a celor trăite la beatificare, ca să nu se prăfuiască exaltarea spirituală prin uitare lasând-o pe raftul amintirilor de suflet.

Ce va urma Fericite Vladimir Ghika?

Canonizarea!

 

Fotografii de la Beatificare, RomExpo;

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013-beatificarea-mons-vladimir-ghika-romexpo-bucuresti-31th-august-2013-beatification-of-mons-vladimir-ghika-bucharest-31-de-agosto-de-2013-beatificacin-de-mons-vladimir-ghik/

Fotografii de Acatistul Fericitului Vladimir Ghika și sfintirea icoanei-biserica greco-catolica sf.Vasile cel Mare:

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013beatificare-acatistul-fericitului-vladimir-ghika-si-sfintirea-cu-sfantul-mir-a-icoanei-biserica-greco-catolica-sf-vasile-cel-mare-bucuresti/

 

*Forsythia × intermedia

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

RUGACIUNE
Mihai Eminescu

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie
!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

„SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU FĂRĂ INTERES ȘI FĂRĂ VÂLVĂ”

Aceste cuvinte le-am găsit inscripționate deasupra icoanei Maicii Domnului, în Biserica Sf.Stelian – Lucaci din București.

Direct și la obiect îndemn:

 SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU FĂRĂ INTERES ȘI FĂRĂ VÂLVĂ.

SA CREDEM IN DUMNEZEU FARA INTERES SI FARA VALVA.Biserica Lucaci.Sf.Stelian.Bucuresti.

  Cum, fără interes, în zilele noastre? Când totul se invârte în jurul ego-ului și nimic nu se face fără a avea un anume profit. Să mergi la biserică și să te rogi, doar așa…din IUBIRE?

  De nenumărate ori am auzit aceste întrebări de la mulți dintre semenii mei. Am privit cu îngăduință pe cei care „nu prea sunt duși pe la biserică”, când cineva nu cunoaște nu îi poți cere să înțeleagă; ceea ce poți face este să fii un model, să fii altfel prin fapte, să ai coerență și consecvență în ceea ce afirmi că ești, un creștin care merge la biserică.

  Fără vâlvă… adică… discreție, modestie, smerenie…grele cuvinte, dar să ți se și pretindă să fii astfel astăzi, când tot ceea ce contează pentru sufletul omului este imaginea, să faci gratuit un bine unui om în nevoie, fără să aștepți ceva la schimb, să oferi fără pretenții fără să știe întreg universul aceasta, greu, greu… remarc și aud aceasta continuu în jurul meu.

  Nu este ușor să faci alegerile potrivite în viață, de foarte multe ori e nevoie de multă luptă pe drumul de credință, dar nu este nici atât de greu și imposibil să alegi să fii fără interes și fără vâlvă pe calea pe care ai ales să o străbați. Greșim de multe ori pe parcurs, dar milostivirea infinită a Domnului ne oferă mereu șansa unui nou început.

  Fiecare este liber să aleagă IUBIREA și cum parcurge acest drum către IUBIRE.

*******  ******* *******

  Cu o vechime de peste 300 de ani, Biserica sf.Stelian – Lucaci, este unul dintre lăcașurile de cult ortodoxe din București care a rezistat vicisitudinilor timpului și istoriei, devenind o oază de spiritualitate în mijlocul unui București agitat și prăfuit.

  De asemenea, în curtea bisericii se găsește mormântul lui Anton Pann, poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist și compozitor al muzicii imnului național al României.

Surse:

http://www.bisericasfstelian.ro/

http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_Lucaci_-_Sf%C3%A2ntul_Stelian

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann

******* ******* *******

Mai multe fotografii aici : http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/

Valentine’s Day

De când a fost importată această manifestare consumistă,

Valentine’s Day,

s-a scris şi s-a discutat mult, atât pro cât şi contra.

Se omite, voit sau nu, să se specifice că „ziua îndrăgostiţilor”,

nu are de fapt nimic sfânt în ea şi nicio legătură cu vreun calendar religios,

fie el romano-catolic, greco-catolic ori ortodox.

Umbrit de marketing si eclipsat de legendă,

adevăratul Sfânt Valentin, rămâne ascuns de către

societatea consumistă … printre inimioare!

Cine doreşte să preamărească iubirea cea adevărată şi

să îl sărbătorească pe sfântul Valentin,

nu trebuie să caute peste mări şi tări,

deoarece în Bucureşti, la Biserica Delea-Nouă,

îl avem pe sfântul Valentin.

Sfintele moaşte au fost primite în dar de la Episcopia din Terni,

Italia, în anul 2005. ( http://www.diocesi.terni.it/ )

Să alegem sublimul pentru o viaţă şi să nu sufocăm iubirea cu manifestări superficiale de o zi!

Irina Divina…Milostivire!!!

Astazi 31 martie 2009, am intrat și eu în „normalitate” 🙂 , am blog !!!

De ceva timp îmi doresc acest blog, dar nu pentru ca asa este la moda, nu îmi place sa ma las sedusă de valul modei și încerc să văd mai întâi utilitatea, moralitatea și dacă aduce un beneficiu sufletului meu, dar și altor suflete.

Un factor decisiv pentru crearea acestui blog este faptul că eu prin scris mă exprim cel mai bine, pot afirma cu tărie că după primul verb care mă caracterizează – a iubi – cel de al doilea este – a scrie– , iar cel de-al treilea – a fotografia – .

Iubesc … scriu și fotografiez … ceea ce iubesc! 🙂

Unul din factorii care m-au determinat sa amân, ceva vreme, crearea blogului a fost …denumirea…ce nume de utilizator sa aleg…îmi doream ceva cu care să mă identific pe deplin… . Nu am reușit să mă pun în acord cu mine însămi și am ales în cele din urmă numele și prenumele meu. Dar…surpriză … cînd am dorit să mă înregistrez astfel, nu mi-a acordat permisiunea de înregistrare, se tot bloca, deși nu mai era niciun alt blog identic cu numele meu,  atunci am încercat să combin prenumele meu cu pasiunea vieții mele MILOSTIVIREA DIVINA!

Asadar numele blog-ului este ales de Milostivirea Divină!  (Divine Mercy)  🙂

De fapt, scopul principal al blog-ului este demisericordia-divina8 a împărtășii experiente și trăiri personale … și nu numai, legate de manifestarea Iubirii și Milostivirii Divine în viața noastră.

Eu sunt de confesiune romano-catolică, dar invit la un dialog sincer, deschis și fară polemici inutile, pe toți frații (surorile) întru Cristos, dar și pe cei de alte religii, deoarece toți suntem copii ai lui Dumnezeu!

Am sa creez mai multe categorii  în cadrul acestui blog acestea fac parte din preocupările și pasiunile mele;  principala categorie (rădăcina) este Milostivirea Divina, din aceasta dezvoltându-se : Religie, Teologie, Ecumenism, Jurnalism și Comunicare,  Fotografie, Pentru suflet, Psihologie, Muzică… și lista este deschisă, în funcție de ce anume mi se mai cere pe parcurs.

Profesorul meu de social media, m-ar atenționa că nu mă încadrez în standarde și că nu respect nișa, dar eu îmi asum riscul alegerii 🙂

Nu doresc ca acest blog sa devină un jurnal, am făcut aceasta în adolescență, acum nu îi mai văd rostul, aleg să mă exprim ALTFEL!

 Drept să spun nu știu exact ce forma va lua…deci….va invit să mă însoțiți în această aventură a revelării 🙂  !!!

 ISUSE, AM INCREDERE IN TINE!