Și a fost…Beatificarea!

„Lucrurile mari nu le facem noi, chiar dacă se fac prin noi”

Fericitul Vladimir Ghika

Am tot scormonit prin memoria afectivă ca să localizez mental acel moment în care am auzit prima dată de monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir. Deși am o memorie bună, nu reușesc să identific deloc cu precizie acea zi, dar cred că așa și trebuie, deoarece în inima și mintea mea este atât de prezent acest Fericit, așa cum este o persoană pe care o iubești și care îți crează sentimentul că te știi dintotdeauna.

Ani de zile m-am rugat: „pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în veci vecilor. Amin” … a fost o perioadă când îmi spuneam: „poate la anul te înduri Doamne” … iar în ultimii trei ani: „Doamne, facă-se voia Ta!”.

Când a sosit vestea cea mare și îndelung așteptată, eram deja, cumva, resemnată…dar în credință. Pentru un creștin adevărat, care persistă în rugăciune atunci când imploră o minune, Speranța, Credința și Iubirea nu pier pe cale!

Răspunsul divin întotdeauna vine atunci când trebuie și de cele mai multe ori, exact atunci când te aștepti mai puțin.

Joia Sfântă a anului 2013, 28 martie, nu am să o uit niciodată, a fost inedită, nu numai prin faptul că am aflat că pe 27 martie 2013, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika” dar… a și nins abundent, cine se mai aștepta la așa ceva!

Joia Mare, este oricum o zi specială, dar astfel a devenit și memorabilă, iar inedită a fost prin faptul că nu am să uit niciodată că am mers la Celebrările din Joia Mare îmbracată așa…ca în timpul Crăciunului, deși eram în Săptămâna Sfântă, iar când am traversat parcul Cișmigiu aveam un singur regret, că nu am aparatul de fotografiat la mine, ca sa imortalizez clipa….totul alb… dar, totuși, tufele acelea cu flori galbene *, care înfloresc primele primăvara și pe care le purtăm și în procesiunea de Florii, creau un contrast uimitor sfidând semețe zăpada!

Ziua Beatificării, 31 august 2013, a fost un dar divin pe de-a-ntregul!

Vremea, atmosfera de sărbătoare, Sfânta Liturghie a Beatificării celebrată sub cupola generoasă de la RomExpo, celebrarea acatistului dedicat Fericitului Vladimir Ghika și sfințirea cu Sfântul Mir a icoanei sale la biserica greco-catolică Sfântul „Vasile cel Mare” , toate acestea au creat o aură specială oferind strălucirea și bucuria aceea interioară care este primită numai prin credință și iubire deplină!amintiri-beatificare

De acum, după toate cele ce am trăit, dincolo de euforia evenimentului, sper ca pentru fiecare admirator al Fericitului să înceapă o nouă etapă în care faptele concrete să fie mărturia vie a celor trăite la beatificare, ca să nu se prăfuiască exaltarea spirituală prin uitare lasând-o pe raftul amintirilor de suflet.

Ce va urma Fericite Vladimir Ghika?

Canonizarea!

 

Fotografii de la Beatificare, RomExpo;

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013-beatificarea-mons-vladimir-ghika-romexpo-bucuresti-31th-august-2013-beatification-of-mons-vladimir-ghika-bucharest-31-de-agosto-de-2013-beatificacin-de-mons-vladimir-ghik/

Fotografii de Acatistul Fericitului Vladimir Ghika și sfintirea icoanei-biserica greco-catolica sf.Vasile cel Mare:

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013beatificare-acatistul-fericitului-vladimir-ghika-si-sfintirea-cu-sfantul-mir-a-icoanei-biserica-greco-catolica-sf-vasile-cel-mare-bucuresti/

 

*Forsythia × intermedia

Anunțuri

„SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU FĂRĂ INTERES ȘI FĂRĂ VÂLVĂ”

Aceste cuvinte le-am găsit inscripționate deasupra icoanei Maicii Domnului, în Biserica Sf.Stelian – Lucaci din București.

Direct și la obiect îndemn:

 SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU FĂRĂ INTERES ȘI FĂRĂ VÂLVĂ.

SA CREDEM IN DUMNEZEU FARA INTERES SI FARA VALVA.Biserica Lucaci.Sf.Stelian.Bucuresti.

  Cum, fără interes, în zilele noastre? Când totul se invârte în jurul ego-ului și nimic nu se face fără a avea un anume profit. Să mergi la biserică și să te rogi, doar așa…din IUBIRE?

  De nenumărate ori am auzit aceste întrebări de la mulți dintre semenii mei. Am privit cu îngăduință pe cei care „nu prea sunt duși pe la biserică”, când cineva nu cunoaște nu îi poți cere să înțeleagă; ceea ce poți face este să fii un model, să fii altfel prin fapte, să ai coerență și consecvență în ceea ce afirmi că ești, un creștin care merge la biserică.

  Fără vâlvă… adică… discreție, modestie, smerenie…grele cuvinte, dar să ți se și pretindă să fii astfel astăzi, când tot ceea ce contează pentru sufletul omului este imaginea, să faci gratuit un bine unui om în nevoie, fără să aștepți ceva la schimb, să oferi fără pretenții fără să știe întreg universul aceasta, greu, greu… remarc și aud aceasta continuu în jurul meu.

  Nu este ușor să faci alegerile potrivite în viață, de foarte multe ori e nevoie de multă luptă pe drumul de credință, dar nu este nici atât de greu și imposibil să alegi să fii fără interes și fără vâlvă pe calea pe care ai ales să o străbați. Greșim de multe ori pe parcurs, dar milostivirea infinită a Domnului ne oferă mereu șansa unui nou început.

  Fiecare este liber să aleagă IUBIREA și cum parcurge acest drum către IUBIRE.

*******  ******* *******

  Cu o vechime de peste 300 de ani, Biserica sf.Stelian – Lucaci, este unul dintre lăcașurile de cult ortodoxe din București care a rezistat vicisitudinilor timpului și istoriei, devenind o oază de spiritualitate în mijlocul unui București agitat și prăfuit.

  De asemenea, în curtea bisericii se găsește mormântul lui Anton Pann, poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist și compozitor al muzicii imnului național al României.

Surse:

http://www.bisericasfstelian.ro/

http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_Lucaci_-_Sf%C3%A2ntul_Stelian

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann

******* ******* *******

Mai multe fotografii aici : http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/