Pelerinajul către Santiago de Compostela -iulie-august–2004 – Ribadeo–Galicia

Camino del NorteNorthen Way

Ribadeo – Galicia

El camino, indiferent de rută, poate fi parcus pe jos, pe bicicletă și … călare!

Ca să îți fie recunoscut pelerinajul, trebuie să parcurgi minim 100 km pe jos și cel puțin 200 de km cu bicicleta. Sunt puțini cei care aleg calul drept partener de pelerinaj, dar se mai aventurează pasionați, iar pentru aceștia sunt câteva reguli diferite de recunoaștere a pelerinajului.

În anul în care ziua de 25 iulie, sărbătoarea Sfântului Iacob (Santiago) -apostol- cade într-o duminică, este declarat An Jubiliar, An Sfânt pentru pelerinii care parcurg El Camino. Iar în anul 2004, ziua de 25 iulie a fost într-o duminică.

Eu am fost în pelerinaj pe Camino del NorteNorthen Way (Drumul de Nord), pe jos, plecând din Ribadeo, localitate aflată în Galicia, pe țărmul Mării Cantabrice, parcurgând 187 de km în 9 zile.

Am plecat din Ribadeo, luni 26 iulie 2004 și am ajuns în Santiago de Compostela, marți 3 august 2004.Ribadeo

Cel mai străbătut, popular și aglomerat, este Camino Francés – French Way (Drumul Francez), de aceea gazdele mele din Spania au ales una din cele mai puțin străbătute rute Camino del NorteNorthen Way (Drumul de Nord), pentru a avea o Cale … mai altfel!

Pelerinajul a fost organizat de către Cruzadas de Santa María http://cruzadasdesantamaria.org/ , fiind o instituție religioasă și pelerinajul a purtat amprenta spirituală ca atare, atingând de fapt și scopul secular al pelerinajului în sine.

Au făcut o alegere minunată, m-am (ne-am) bucurat de liniște, peisaje extraordinare și am cunoscut o parte a Spaniei pe care nu știu dacă aș fi reușit altfel, Galicia.

Într-adevăr a fost un pelerinaj…mai altfel, privind din toate aspectele. Pot spune că a fost mult „răsfăț”   … nu am am avut decât o singură „grijă” … sufletul meu!

Fiind totul organizat riguros, după un program bine stabilit și având coordonatori foarte buni, totul a fost fără nicio altă grijă, nici rucsacul de care mă temeam tare Zâmbet … că era destul de greu și mă gândeam că în timpul pelerinajului va fi din ce în ce mai greu…era transportat cu o mașină care ne aștepta de fiecare dată în orașul unde ne cazam în ziua respectivă.

Ribadeo este un oraș -municipiu- galician, situat pe țărmul Mării Cantabrice, în extremul nord-est al provinciei Lugo și al Comunității Autonome Galicia, la limita cu Principatul Asturia.

Am ajuns cu autocarul de la Madrid la Ribadeo, duminică pe la ora 17.00, după multe ore petrecute în autocar, distanța parcusă fiind de 600 km. Dar eu nu mă plâng, mie îmi place foarte mult sa călătoresc, așadar …  Zâmbet

Am făcut o baie în Marea Cantabrică, care nu a fost deloc caldă și primitoare, era chiar rece… deși eram în 25 iulie, dar așa e acolo, în Galicia

Nu am vizitat orașul deoarece nu am avut când, trebuia să ne odihnim, a două zi porneam în prima noastră zi de pelerinaj și trebuia să ne trezim de la 06.00 dimineața.

Pelerinajul către Santiago de Compostela – iulie – august – 2004

Despre El camino – The Way – Calea  …

… eu am preferat sa traduc sub această formă Calea … în limba română este cunoscut mai mult sub forma de Drumul. Mie mi se pare o formulare prea comună aceasta, deoarece este mai mult decât un simplu și banal drum. De altfel traseul care a fost creat acum peste 1000 de ani, a fost trasat în mod special chiar pe sub Calea Lactee.El Camino-scoica pelerinuluiEl Camino-scoica pelerinului - verso

El camino este în primul rând un pelerinaj cu semnificație religioasă reușind să păstreze timp de secole acest scop. În ultimele decenii a devenit foarte cunoscut și pe lângă semnificația religioasă și spirituală, s-a alăturat și dimensiunea istorică și culturală, fiind străbătut de mii de pelerini, dar și de turiști care nu au ca scop primordial încărcătura religioasă. Dar oricare ar fii scopul primordial, toți cei care l-au străbătut, sub o formă sau alta, mărturisesc că această unică experiență i-a transformat.El Camino-map 1

Datorită faimei incontestabile a pelerinajului, ca o recunoaştere a însemnătăţii sale pentru lumea culturală şi spirituală europeană, din 1987 Camino de Santiago a devenit Drum Cultural European. În 1993 Camino de Santiago a fost inclus în lista moştenirilor culturale universale UNESCO.

Ca sa ajungi la Santiago de Compostela, poți fi pelerin pe o anume Cale pe care alegi să o străbați. Sunt multe rute create, dar cele mai cunoscute și străbătute, sunt acestea:El Camino-map 2

  1. Camino Francés – French Way
  2. Camino del Norte – Northen Way
  3. Camino Primitivo – Primitive Way
  4. Vía de la Plata – Silver Way
  5. Camino Portugués – Portugese Way
  6. Camino a Finisterre – Finisterre Way

El Camino-map 3

Acesta din urmă este de fapt epilogul pelerinajului, deoarece Calea către Finisterre, este bonusul pelerinajului, după ce ajungi în Santiago de Compostela și parcurgi toți pașii ceruți pentru finalizarea și recunoașterea pelerinajului, ca să fi un pelerin complet trebuie să ajungi de la Santiago de Compostela la Finisterre – adică la Capătul Pământului – aceasta este traducerea numelui orașului Finisterre – oraș care este situat pe țărmul oceanului Atlantic. El Camino-scoica pelerinului & Credencial del peregrino

Pe lângă bagajul și echipamentul specific de care ai nevoie când devii pelerin și chiar dacă omiți să îți iei ceva cu tine, nu ai voie să pleci în pelerinaj fără … Credencial del Pelegrino!El Camino

Credencial del Pelegrino … este un fel de pașaport  al pelerinului  creat special pentru a dovedi că ai străbătut toate acele locuri înainte să ajungi la Santiago de Compostela.El Camino-Credencial del peregrino

În fiecare localitate care este parte din o anume rută a pelerinajului există un oficiu al pelerinului care va pune pe acest pașaport ștampila și semnătura doveditoare.

Camino-marker-Pyrenees-Camino-de-Santiago-the-French-WayPe fiecare rută există semnele specifice, bornele kilometrice cu semnul scoicii pe ele, care te îndrumă și îți indică printr-o săgeată că te afli pe drumul cel bun.  Zâmbet

Un curcubeu deasupra inimii

El camino – The Way – Calea

– pelerinajul către Santiago de Compostela –

iulie – august – 2004

10 ani!

Când au trecut oare anii aceștia? Zâmbet

Dacă mă gândesc la pelerinaj, am senzația că ieri m-am întors din Spania, dar dacă mă gândesc privind la zbuciumul și transformările din acești ani, parcă a fost un secol!

De multe ori, în acești ani, m-am hrănit cu amintirea fericirii pure și intense pe care am trăit-o în acea lună cât am stat în Spania, sentiment sublim care nu m-a părăsit din clipa în care am urcat în avion, zburând spre Madrid, în 24 iulie 2004, până în 24 august 2004, când am coborât din avion la București.

Am căutat, de multe ori în acești ani, măcar o fărâmă din acea stare divină trăită în timpul pelerinajului, dar nu am regăsit-o … decât începând cam … de vreo trei luni încoace. Nu este atât de intensă ca aceea, totuși tresalt de bucurie că m-a regăsit și sub această formă, nu credeam că va mai fii posibil pentru mine să vibrez astfel … dar nu ai cum să compari…nu suferă comparație, starea din timpul pelerinajului e specială, iar cine a reușit să fie pelerin pe El Camino mă înțelege cel mai bine … nu se poate descrie așa ceva … pur și simplu se trăiește cu toată ființa!

Cum totul este proaspăt în mine, fiecare zi din timpul pelerinajului este prezentă în inima și mintea mea, absolut intactă, îmi amintesc cu claritate fiecare pas, o să scriu și descriu, aici pe blog, timp de mai multe zile, parcursul spiritual, locurile de neuitat prin care am trecut și .follow-the-light.. tot așa!  Zâmbet

În acești zece ani mi-am dorit de foarte multe ori să scriu despre experiența El Camino, chiar visam la o carte, dar de fiecare dată … ceva, undeva, se împotmolea… dar acum înțeleg foarte limpede de ce … dar aceasta este o dezvăluire spre … finalul poveștii . Sper că am reușit să provoc curiozitatea și interesul și mă veți însoții în această călătorie de și pentru suflet.

27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii! Postul Mare 2014

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)

Acatistul Fericitului Martir Vladimir Ghika

DSC_0379

Icos 1 (viaţa şi omul )

Bucură-te, slujitor credincios al lui Dumnezeu,…
Bucură-te, floare a nobleţii creştine,
Bucură-te căutător al adevărului dezrobitor al celui Inviat,
Bucură-te, mărturisitor al iubirii lui Dumnezeu,
Bucură-te, vlăstar al Grădinii Maicii Domnului
Bucură-te, trăitor al unirii Bisericii,
Bucură-te, cinstitor al harurilor cereşti,
Bucură-te, preacinstit iubitor al împărtăşirii aproapelui,
Bucură-te, cel ce ai adâncit înţelepciunea gândurilor,
Bucură-te, ziditor al virtuţiilor sufleteşti ,
Bucură-te, întelept cugetător al celor cereşti
Bucură-te, sfetnic minunat al Bisericii,

Bucură-te, mucenic şi părinte!

 

……………………………………………………..

 

https://www.youtube.com/watch?v=xaEDNHGXoLE

 

Celebrarea Acatistului și sfințirea icoanei Fericitului Martir Vladimir Ghika la biserica vicarială Sfântul Vasile cel Mare din București, str. Polonă, nr. 50 în după-amiaza zilei de 31 august 2013. Film realizat de domnul Gelu Trandafir.

*****

Acatistul Fericitului Martir Vladimir Ghika – textul integral – poate fi procurat de la magazinul parohiei:

Parohia Sfântul Vasile cel Mare (Greco-Catolică)București :

http://sfantulvasilecelmare.wordpress.com/

Și a fost…Beatificarea!

„Lucrurile mari nu le facem noi, chiar dacă se fac prin noi”

Fericitul Vladimir Ghika

Am tot scormonit prin memoria afectivă ca să localizez mental acel moment în care am auzit prima dată de monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir. Deși am o memorie bună, nu reușesc să identific deloc cu precizie acea zi, dar cred că așa și trebuie, deoarece în inima și mintea mea este atât de prezent acest Fericit, așa cum este o persoană pe care o iubești și care îți crează sentimentul că te știi dintotdeauna.

Ani de zile m-am rugat: „pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în veci vecilor. Amin” … a fost o perioadă când îmi spuneam: „poate la anul te înduri Doamne” … iar în ultimii trei ani: „Doamne, facă-se voia Ta!”.

Când a sosit vestea cea mare și îndelung așteptată, eram deja, cumva, resemnată…dar în credință. Pentru un creștin adevărat, care persistă în rugăciune atunci când imploră o minune, Speranța, Credința și Iubirea nu pier pe cale!

Răspunsul divin întotdeauna vine atunci când trebuie și de cele mai multe ori, exact atunci când te aștepti mai puțin.

Joia Sfântă a anului 2013, 28 martie, nu am să o uit niciodată, a fost inedită, nu numai prin faptul că am aflat că pe 27 martie 2013, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika” dar… a și nins abundent, cine se mai aștepta la așa ceva!

Joia Mare, este oricum o zi specială, dar astfel a devenit și memorabilă, iar inedită a fost prin faptul că nu am să uit niciodată că am mers la Celebrările din Joia Mare îmbracată așa…ca în timpul Crăciunului, deși eram în Săptămâna Sfântă, iar când am traversat parcul Cișmigiu aveam un singur regret, că nu am aparatul de fotografiat la mine, ca sa imortalizez clipa….totul alb… dar, totuși, tufele acelea cu flori galbene *, care înfloresc primele primăvara și pe care le purtăm și în procesiunea de Florii, creau un contrast uimitor sfidând semețe zăpada!

Ziua Beatificării, 31 august 2013, a fost un dar divin pe de-a-ntregul!

Vremea, atmosfera de sărbătoare, Sfânta Liturghie a Beatificării celebrată sub cupola generoasă de la RomExpo, celebrarea acatistului dedicat Fericitului Vladimir Ghika și sfințirea cu Sfântul Mir a icoanei sale la biserica greco-catolică Sfântul „Vasile cel Mare” , toate acestea au creat o aură specială oferind strălucirea și bucuria aceea interioară care este primită numai prin credință și iubire deplină!amintiri-beatificare

De acum, după toate cele ce am trăit, dincolo de euforia evenimentului, sper ca pentru fiecare admirator al Fericitului să înceapă o nouă etapă în care faptele concrete să fie mărturia vie a celor trăite la beatificare, ca să nu se prăfuiască exaltarea spirituală prin uitare lasând-o pe raftul amintirilor de suflet.

Ce va urma Fericite Vladimir Ghika?

Canonizarea!

 

Fotografii de la Beatificare, RomExpo;

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013-beatificarea-mons-vladimir-ghika-romexpo-bucuresti-31th-august-2013-beatification-of-mons-vladimir-ghika-bucharest-31-de-agosto-de-2013-beatificacin-de-mons-vladimir-ghik/

Fotografii de Acatistul Fericitului Vladimir Ghika și sfintirea icoanei-biserica greco-catolica sf.Vasile cel Mare:

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013beatificare-acatistul-fericitului-vladimir-ghika-si-sfintirea-cu-sfantul-mir-a-icoanei-biserica-greco-catolica-sf-vasile-cel-mare-bucuresti/

 

*Forsythia × intermedia

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

RUGACIUNE
Mihai Eminescu

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie
!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

15 aprilie 2012–Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Plouă necontenit…

Străbătând prin ploaie străzile pustii caut cu privirea ambientul de sărbătoare. Peste tot găsesc o liniște nefirească care nu se potrivește cu dubla sărbătoare a zilei … Duminica Milostivirii Divine, în calendarul apusean și Sfintele Paști – Învierea Domnului, în calendarul răsăritean.

Mă îndrept către Catedrala „Sfântul Iosif” ca să particip la Liturghia solemnă de la ora 15.00, cea dedicată celebrării Milostivirii Divine. Deși am plecat la timp, chiar mult mai devreme decât în mod normal, un mic incident petrecut pe drum mă obligă să întârzii. Am încercat tot posibilul ca să ajung la timp, dar într-o astfel de zi, într-un oraș pustiu, nu am găsit niciun taxi disponibil.

Mă resemnez și parcurg restul drumului pe jos, prin ploaie.

Mergând către Catedrală mă simt „pedepsită” pentru ceva ce nu am făcut. Îmi doresc să nu mă mai simt astfel, mai ales într-o asemenea zi, dar starea se accentuează cu cât mă gândesc mai mult la toate cele întâmplate în ultima vreme.

Toate acestea se învârt în inima și mintea mea derulându-se ca într-un carusel …… vinerea aceea în care preț de câteva clipe inima mea parcă a încetat să mai bată, ca după aceea să simt că nu pot respira de durere, când totul s-a prăbușit peste mine…atunci am trăit propria-mi „Patimă”, deși nu eram, încă, calendaristic vorbind, în Vinerea Sfântă; mă gândesc că oricât de tolerantă, discretă, sinceră, înțelegătoare și deschisă sunt eu…. numai nemulțumiți și mincinoși în jurul meu.

Într-o astfel de zi ar trebui să „tresalt de bucurie”, dar dezamăgirea este atât de sufocant de prezentă în mine că oricât de mult mă străduiesc să simt măcar o zvâcnire de bucurie nu reușesc decât să devin și mai conștientă de neputința mea.

Îmi pare atât de rău că nu reușesc să mă bucur ca atare, mai ales că îmi place atât de mult să mă plimb prin ploaie.

Pe lângă toate acestea am mai primit și un „bonus”, am răcit (din nou), iar tusea oribilă care m-a secat de puteri în aceste zile, mă tulbură exact când mă mai liniștisem și eu: în timpul Sfintei Liturghii. Acum îmi era teamă că dacă fac o criză de tuse, cum am făcut noaptea trecută, o să fiu nevoită să plec de la liturghie deoarece deranjam cu siguranță și știu cum este când cineva îți tulbură rugăciunea, așadar nu doream să fiu tocmai eu un astfel de „parazit”. Slavă Domnului că m-am încadrat în limitele suportabilității și nu a fost nevoie să plec.

De mult am învățat să nu îmi fac niciun fel de plan ori să îmi fac iluzii … în orice zi, indiferent de context, așa și acum, nu am năzuit la un miracol, ori că mi se va întampla ceva de vis în ziua de mare sărbătoare a sufletului meu, dar totuși …parcă…nici așa!

Între timp ploaia s-a oprit. Privesc natura renăscută, adulmec mirosul primăverii și tare îmi place aroma naturii după ploaie.

Fulgerător și tare surprinzător, deoarece nu mă mai gândisem demult la ea, îmi apare „în față” o bună prietenă care a trecut la Domnul anul trecut. Îmi amintesc cum își dorea foarte mult să mergă cu mine la Catedrală, dar mereu amâna….„după ce finalizez cu masteratul sigur, după ce mă întorc din această călătorie …., după…, după… ” și așa au trecut anii. O persoană de excepție, un suflet nobil, dar care a dedicat tot timpul ei carierei. O admiram pentru perseverența și determinarea ei, mă bucuram de fiecare reușită, mai ales că fiind foarte tânără reușise să aibă o ascensiune amețitoare pe plan profesional. Totuși, ori de câte ori aveam ocazia îi reaminteam că „nu numai cu pâine trăiește omul”; mi-a promis că după ce finalizează cu doctoratul o să aibă grijă și de sufletul ei. L-a finalizat și pe acesta…și încă unul…și tot așa…până când s-a îmbolnăvit de cancer. A luptat, a reușit să învingă această boală, un adevărat miracol. După ce s-a vindecat amânarea a revenit și tot cariera era pe primul plan. Totul părea să fie la fel ca altă dată, iar între timp noi nu am mai reușit să ne întâlnim deloc. Era și mai ocupată ca înainte. Când am primit vestea morții ei am fost șocată, nu mai știam nimic de ea de mai bine de un an, dar o credeam preocupată de eterna ei prioritate, profesia. A făcut o altă formă de cancer, nu a recidivat celălalt, acum o altă parte a organismului era afectată. Reușise să strângă o foarte mare sumă de bani și să se opereze în străinătate la cea mai bună clinică în domeniu. A mai trăit o lună după operație. Mereu mă întristez când mă gândesc la tinerețea ei, la cât s-a chinuit, dar știu că a luptat până la final. Nu a reușit să ajungă cu mine la Catedrală, dar știu că a ajuns la biserică, a trecut la Domnul spovedită și împărtășită și de ceva vreme se ocupa numai de sufletul ei, iar Dumnezeu era primul în viața ei.

Am simțit-o atât de prezentă…aveam senzația că mă dojenește pentru că nu am puterea să mă bucur de ceea ce mă înconjoară, mai ales că am privilegiul să trăiesc o nouă primăvară.

Binecuvantare

Deodată și foarte categoric simt nevoia să îi mulțumesc Milostivirii Divine pentru darul vieții! Să Îi mulțumesc pentru că sunt în viață, că mă bucur zi de zi de minunata mea familie, că am spațiul meu unde mă simt ocrotită și iubită  , … acasă!

„SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU FĂRĂ INTERES ȘI FĂRĂ VÂLVĂ”

Aceste cuvinte le-am găsit inscripționate deasupra icoanei Maicii Domnului, în Biserica Sf.Stelian – Lucaci din București.

Direct și la obiect îndemn:

 SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU FĂRĂ INTERES ȘI FĂRĂ VÂLVĂ.

SA CREDEM IN DUMNEZEU FARA INTERES SI FARA VALVA.Biserica Lucaci.Sf.Stelian.Bucuresti.

  Cum, fără interes, în zilele noastre? Când totul se invârte în jurul ego-ului și nimic nu se face fără a avea un anume profit. Să mergi la biserică și să te rogi, doar așa…din IUBIRE?

  De nenumărate ori am auzit aceste întrebări de la mulți dintre semenii mei. Am privit cu îngăduință pe cei care „nu prea sunt duși pe la biserică”, când cineva nu cunoaște nu îi poți cere să înțeleagă; ceea ce poți face este să fii un model, să fii altfel prin fapte, să ai coerență și consecvență în ceea ce afirmi că ești, un creștin care merge la biserică.

  Fără vâlvă… adică… discreție, modestie, smerenie…grele cuvinte, dar să ți se și pretindă să fii astfel astăzi, când tot ceea ce contează pentru sufletul omului este imaginea, să faci gratuit un bine unui om în nevoie, fără să aștepți ceva la schimb, să oferi fără pretenții fără să știe întreg universul aceasta, greu, greu… remarc și aud aceasta continuu în jurul meu.

  Nu este ușor să faci alegerile potrivite în viață, de foarte multe ori e nevoie de multă luptă pe drumul de credință, dar nu este nici atât de greu și imposibil să alegi să fii fără interes și fără vâlvă pe calea pe care ai ales să o străbați. Greșim de multe ori pe parcurs, dar milostivirea infinită a Domnului ne oferă mereu șansa unui nou început.

  Fiecare este liber să aleagă IUBIREA și cum parcurge acest drum către IUBIRE.

*******  ******* *******

  Cu o vechime de peste 300 de ani, Biserica sf.Stelian – Lucaci, este unul dintre lăcașurile de cult ortodoxe din București care a rezistat vicisitudinilor timpului și istoriei, devenind o oază de spiritualitate în mijlocul unui București agitat și prăfuit.

  De asemenea, în curtea bisericii se găsește mormântul lui Anton Pann, poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist și compozitor al muzicii imnului național al României.

Surse:

http://www.bisericasfstelian.ro/

http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_Lucaci_-_Sf%C3%A2ntul_Stelian

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann

******* ******* *******

Mai multe fotografii aici : http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/