Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii! Postul Mare 2014

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)

Anunțuri

IUBIREA

Din 1 ianuarie 2014 am dorit să postez câteva gânduri de întâmpinare a noului an calendaristic…așa…să fie ceva deosebit pentru a-mi sublinia trăirea, împlinirea, ceea ce simt că am devenit în anul care a trecut și să fie ca un motto pentru anul în curs. Nu sunt genul care să considere trecerea de peste ani motiv de exaltare și schimbare radicală, fix la 00.01 ale noului an!

Știu că transformările durează și sunt parte din lupta personală, nu se schimbă totul ca prin miracol, doar la trecerea dintre ani!

Pentru mine, Postul Mare reprezintă un timp al deciziilor, consider acest timp sfânt ca fiind marea oportunitate a unui nou început pe care divinitatea ni-l oferă cu infinită Iubire și Milostivire!

……

Iată că suntem deja în 10 februarie … la mai bine de o lună și ceva de la 1 ianuarie și la aproape o lună până să înceapă Postul Mare!

Dacă nu am reușit să descriu cât mai concret ceea ce doream să transmit la început de an, înseamnă că astăzi este timpul potrivit Zâmbet  … oricum … pentru mine, în Iubire, mult mai presus sunt faptele, prefer Iubirea trăită, dovedită și împărtășită, decât iubirea vorbită … care ia forma unor simple cuvinte înșiruite și lacrimi prăfuite … .

IUBIREA

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

SĂ NU NE TEMEM SĂ IUBIM

Iubirea este un risc.

Riscul de a te pierde în celălalt fără să te mai regăsești, riscul de a te opri, dar e și posibilitatea de a te adânci în celălalt și a ști să vă regăsiți, împreună, mai plini de viață.

Iubirea este descoperire.

Înseamnă să joci cu cărțile pe față când toată lumea din jur ne învață să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniți, uciși, cumpărați.

Iubirea este adevăr.

Nu iubește subterfugiile, compromisurile, comunicarea dublă, triplă. Este directă și merge la esență.

Iubirea este proiect.

Este menită morții, dacă nu este inserată într-un itinerar, dacă nu face parte dintr-un drum ce urmează să fie străbătut.

Iubirea este alegere.

Înseamnă să nu acceptăm pasivi ceea ce ni se propune, ci să alegem să avem un rol activ, creativ în formarea relației, să nu alegem drumul cel mai comod, ci pe cel care duce la adevărata comuniune, mai întâi a minților, apoi a trupurilor.

Iubirea este demnitate.

Nu acceptă ceea ce vine la întâmplare, nici nu umple cu sex golul interior, ci are respect față de sine, față de propria unicitate.

Iubirea este integritate.

Niciodată o relație adevărată de iubire nu produce rupturi sau răni propriei identități, dimpotrivă, o împlinește, o face să crească.

Iubirea înseamnă a da sens.

A trăi experiența iubirii înseamnă a deveni o verigă din lanțul semnificațiilor pe care le capătă viața ființelor vii.

Iubirea este cunoaștere.

Datorită ei, putem deveni părtași la înțelepciune, putem cunoaște drumuri noi, care altfel rămân necunoscute, putem ajunge la noi înșine.

Dar pentru toate acestea există și reversul medaliei.

Iată de ce iubirea este și libertate. […] … deoarece a iubi este o capacitate. Nu este un dar gratuit, nu este pentru toți. Sau, mai bine spus, toți putem să iubim, această facultate stă în puterea noastră, dar puțini sunt cei care o caută, o găsesc, o practică, deoarece capacitatea de a iubi merge mână în mână cu capacitatea de evoluție personală. Nici una, nici alta nu vine în mod gratuit, ca un dar din afara noastră, un dar ce poate ajunge la toți, un eveniment extraordinar. […] …

Doar cunoscându-ne pe noi înșine putem cunoaște iubirea.

Pentru că e același lucru.

Maturitatea personală, capacitatea de a iubi, da, este o stare extraordinară, pe care cu toții vrem s-o trăim, s-o experimentăm; dar ea nu ține de destin, de întâmplare, ci este rodul unui lung și greu drum de pregătire, de antrenament. […] …

Să nu invidiem perechea fericită, persoana matură! Să nu ne gândim că suntem lipsiți de noroc sau incapabili! În noi, în noi toți există posibilitatea de a evolua, capacitatea de a iubi.

Pentru asta am fost creați.

Aceasta este menirea noastră.amore

Unica.

Să nu ne mai gândim, așadar, că fericirea în dragoste sau înțelepciunea sunt daruri venite cine știe de unde și că ajung doar la cei norocoși.

Ci să fim atenți.

Nu putem iubi dacă nu am început un proces de evoluție.

Aceasta este cheia magică pentru a înainta, cu pași mici, dar siguri, pe drumul iubirii.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.12-14)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline  http://www.pauline.ro/

Cei mai mulți oameni vorbesc, dar nu comunică

„Să fim prieteni sau să avem prieteni? O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi”

„A recunoaște răul”

„Nedezvoltarea capacității de deschidere”

„Cei mai mulți dintre oameni, vorbesc, dar nu comunică.

În realitate, nu se deschid către ceilalți. Vorbesc din interes, pentru a se elibera, pentru a se face remarcați, pentru a-și aduce laude, pentru a domina, pentru a controla. Vorbesc din plictiseală, din obișnuință sau pentru că așa fac toți.

Aproape niciodată pentru a se încredința despuiați și dezarmați în mâinile celuilalt.

Dimpotrivă, a se deschide înseamnă, de cele mai multe ori, slăbiciune, ingenuitate, prostie. A se deschide nu e la modă. A devenit tabu. În decurs de câteva decenii s-au schimbat barierele, tabuurile, interdicțiile. Demult, marele tabu era sexul. Astăzi toți fac sex, cea mai înaltă și cea mai intimă formă de comunicare, după părerea mea, și nici măcar nu se cunosc. Nu comunică. Sau, mai bine zis, este folosit sexul, spațiul prin excelență destinat comunicării, tocmai pentru a nu comunica.

Lumea se teme de IUBIRE.

În iubire trebuie să te dezvălui.yellow-revery

Să te deschizi.

În totalitate.

Dar aceasta produce teamă. Provoacă angoasă, ba chiar de-a dreptul teroare.

Iubirea si adevărata prietenie ne cer să ne lăsăm dezarmați, implică posibilitatea de a fi răniți, luați în râs, uciși în propriul Eu.

De multe ori se trăiește în mod distorsionat, deformat. Se observă doar ceea ce se dorește: propriile fantasme, propria negativitate, nu realitatea adevărată, a noastră și a celorlalți. Atunci când lucrurile merg bine, ne credem îndrăgostiți, dar nu iubim; ne credem prieteni, dar nu știm ce este prietenia.

Credem că suntem în relație cu ceilalți, dar, de fapt, rămânem singuri și închiși în noi înșine. Nu intrăm niciodată înlăuntrul celuilalt, până la esența sa. Celălalt este obiectivat, poate urât, venerat, disprețuit, exaltat, dar aproape niciodată nu se intră în dinamicele psihice profunde care îl însuflețesc.

S-a pierdut capacitatea de a deveni una cu celălalt.

Nu se mai reușește să se privească lumea cu ochii celuilalt.

Se vede doar, și în mod exclusiv, cu propria privire.

Nu se mai suferă împreună.

S-a uitat limbajul empatiei.

Al omeniei.

Și aceasta falsifică totul.

În mod iremediabil.”

 

 

(Albisetti, Valerio, Să fim prieteni sau să avem prieteni?, pg.64-65)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline

Despre lașitate

Deoarece imi e dat sa vad si sa traiesc cu multe „acte de suprema lasitate” ale semenilor mei, care „se strecoara” relational, numai sa nu aleaga cumva in mod vizibil si responsabil, ma refer in primul rand la cei care fac parte, intr-un anume fel, din viata mea…revin cu o postare mai veche de a mea…dar se pare, ca iata, este totusi … atat de actuala!
Categoric…nu imi plac oamenii lasi!
Aceia care nu au „coloana vertebrala” si traiesc intr-o vesnica „abureala”! Decat cuvinte maiastru insiruite, fara a fi dovedite prin fapte concrete si edificatoare, mai bine… pace si liniste
!

Ce este lașitatea?

  LAȘ, -Ă, lași (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. DEX `98.

   Avem percepții diferite în a cataloga o anumită atitudine în fața vieții, drept lașitate. Pentru cineva care este un maestru al disimulării, lașitatea personală va trece drept diplomație, este atât de obișnuit să jongleze cu minciuna incât ajunge să creadă că este adevărat ceea ce afirmă.

   Cel care care evită să aleagă și să își asume responsabilitatea alegerii, cu siguranță nu va recunoaște aceasta drept lașitate și fugă de responsabilitate, ci prudență și înțelepciune. Lăsând mereu totul la voia întâmplării, eventual să rezolve altcineva ceea ce era de datoria lui să împlinească, evitând chiar și să iși reamintească că Dumnezeu ne-a oferit, din iubire, liberul arbitru.

Meteora -  Manastirea sf.Stefan

     Lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă.
(Octavian Paler)

   Indiferența – mai distrugătoare și necruțătoare decât cea mai devastatoare boală. Experiențele de viață ale multor semeni au condus către această unică și tristă concluzie. Dar cea mai sfâșietoare formă este cea care vine din partea apropiaților, a prietenilor care au primit titlu de „adevărați”, cei care au fost lângă tine mereu. Mai mare este șocul primit din partea lor, decât durerea pricinuită de necazul în sine. Atunci descoperi că de fapt au fost lângă tine atâta timp cât nu a fost nevoie să se implice, să ia atitudine și să facă o alegere.

   Slavă Domnului că s-a văzut pe cine se poate conta! Este atât de nociv să trăiești în minciună, să fii înșelat și amăgit, cu atât mai mult să nu știi aceasta. Așadar, cine are în viața lui o persoană deosebită, curajoasă și pe care pot conta, să îi mulțumească zilnic Domnului pentru acest privilegiu, deoarece nu este neapărat un merit personal, celălalt a ales să fie astfel. Este o comoară de neprețuit, care trebuie valorizată și protejată, altfel …

  „Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minți nepricepute și brațe închise. Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconștientă, ci adevăratul curaj, care în fața fiecărei probleme spune liniștit: Există cu siguranță o soluție pe undeva, iar eu o voi găsi

(Bruno Ferrero)

   Îndrăznesc să completez : Există cu siguranță o soluție pe undeva și cu ajutorul lui Dumnezeu o voi găsi!

Acatistul Fericitului Martir Vladimir Ghika

DSC_0379

Icos 1 (viaţa şi omul )

Bucură-te, slujitor credincios al lui Dumnezeu,…
Bucură-te, floare a nobleţii creştine,
Bucură-te căutător al adevărului dezrobitor al celui Inviat,
Bucură-te, mărturisitor al iubirii lui Dumnezeu,
Bucură-te, vlăstar al Grădinii Maicii Domnului
Bucură-te, trăitor al unirii Bisericii,
Bucură-te, cinstitor al harurilor cereşti,
Bucură-te, preacinstit iubitor al împărtăşirii aproapelui,
Bucură-te, cel ce ai adâncit înţelepciunea gândurilor,
Bucură-te, ziditor al virtuţiilor sufleteşti ,
Bucură-te, întelept cugetător al celor cereşti
Bucură-te, sfetnic minunat al Bisericii,

Bucură-te, mucenic şi părinte!

 

……………………………………………………..

 

https://www.youtube.com/watch?v=xaEDNHGXoLE

 

Celebrarea Acatistului și sfințirea icoanei Fericitului Martir Vladimir Ghika la biserica vicarială Sfântul Vasile cel Mare din București, str. Polonă, nr. 50 în după-amiaza zilei de 31 august 2013. Film realizat de domnul Gelu Trandafir.

*****

Acatistul Fericitului Martir Vladimir Ghika – textul integral – poate fi procurat de la magazinul parohiei:

Parohia Sfântul Vasile cel Mare (Greco-Catolică)București :

http://sfantulvasilecelmare.wordpress.com/

„Prietenia nu înseamnă compromis”

„Să fim prieteni sau să avem prieteni?

 O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi

„Esența prieteniei”

„În prietenie se ajunge la un punct în care trebuie să alegi ce stradă să urmezi: fie cea comodă și ușoară, în care sunt evitate dificultățile și se ajunge la un compromis, fie cea dificilă și obositoare, a adevărului, a autenticității, a coerenței.

Cine pornește la drum pe prima cale, nu va avea un raport de prietenie adevărată. Cine alege să facă compromisuri, cine decide să treacă peste lucruri fără să le trăiască, alege căi cunoscute, previzibile, planificate, deja explorate, familiare.

Nu va trăi.

Cine alege a doua cale, va întâlni neplăceri, dificultăți, neînțelegeri, certuri, dar va trăi și va da viață.

Va explora părți necunoscute din sine și din ceilalți.

Va întâlni propria negativitate și pe a celorlalți.

Dar va crește.

Va crește în înțelepciune și în conștiința de sine.

Pe această cale, în anumite momente, rațiunea va părea că se îndepărtează, iar latura ascunsă din noi, cea slabă, irațională, inconștientă, va lua avânt. Nu trebuie să ne speriem. Dimpotrivă, să privim în față această latură și să ne simțim vii, încercând să-i dăm un sens.

În cele din urmă, a străbate această cale a prieteniei ne permite să înțelegem că rațiunea nu înțelege în totalitate infinita intensitate și extindere a realității în care suntem cufundați.

Nu trebuie să rămânem cu inima inspăimântată.

Să ne amintim că suntem unici și irepetabili.Esenta Prieteniei

Să ne amintim de divinitatea prezentă în noi.

Să ne amintim că fiecare dintre noi a venit pe această lume pentru a îndeplinii o misiune, oricare ar fi aceasta.

Fiecare dintre noi este diferit de celălalt.

Fiecare dintre noi este un original, nu o copie a celuilalt.

(Albisetti, Valerio, Să fim prieteni sau să avem prieteni?, pg.93-94)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline

Și a fost…Beatificarea!

„Lucrurile mari nu le facem noi, chiar dacă se fac prin noi”

Fericitul Vladimir Ghika

Am tot scormonit prin memoria afectivă ca să localizez mental acel moment în care am auzit prima dată de monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir. Deși am o memorie bună, nu reușesc să identific deloc cu precizie acea zi, dar cred că așa și trebuie, deoarece în inima și mintea mea este atât de prezent acest Fericit, așa cum este o persoană pe care o iubești și care îți crează sentimentul că te știi dintotdeauna.

Ani de zile m-am rugat: „pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în veci vecilor. Amin” … a fost o perioadă când îmi spuneam: „poate la anul te înduri Doamne” … iar în ultimii trei ani: „Doamne, facă-se voia Ta!”.

Când a sosit vestea cea mare și îndelung așteptată, eram deja, cumva, resemnată…dar în credință. Pentru un creștin adevărat, care persistă în rugăciune atunci când imploră o minune, Speranța, Credința și Iubirea nu pier pe cale!

Răspunsul divin întotdeauna vine atunci când trebuie și de cele mai multe ori, exact atunci când te aștepti mai puțin.

Joia Sfântă a anului 2013, 28 martie, nu am să o uit niciodată, a fost inedită, nu numai prin faptul că am aflat că pe 27 martie 2013, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika” dar… a și nins abundent, cine se mai aștepta la așa ceva!

Joia Mare, este oricum o zi specială, dar astfel a devenit și memorabilă, iar inedită a fost prin faptul că nu am să uit niciodată că am mers la Celebrările din Joia Mare îmbracată așa…ca în timpul Crăciunului, deși eram în Săptămâna Sfântă, iar când am traversat parcul Cișmigiu aveam un singur regret, că nu am aparatul de fotografiat la mine, ca sa imortalizez clipa….totul alb… dar, totuși, tufele acelea cu flori galbene *, care înfloresc primele primăvara și pe care le purtăm și în procesiunea de Florii, creau un contrast uimitor sfidând semețe zăpada!

Ziua Beatificării, 31 august 2013, a fost un dar divin pe de-a-ntregul!

Vremea, atmosfera de sărbătoare, Sfânta Liturghie a Beatificării celebrată sub cupola generoasă de la RomExpo, celebrarea acatistului dedicat Fericitului Vladimir Ghika și sfințirea cu Sfântul Mir a icoanei sale la biserica greco-catolică Sfântul „Vasile cel Mare” , toate acestea au creat o aură specială oferind strălucirea și bucuria aceea interioară care este primită numai prin credință și iubire deplină!amintiri-beatificare

De acum, după toate cele ce am trăit, dincolo de euforia evenimentului, sper ca pentru fiecare admirator al Fericitului să înceapă o nouă etapă în care faptele concrete să fie mărturia vie a celor trăite la beatificare, ca să nu se prăfuiască exaltarea spirituală prin uitare lasând-o pe raftul amintirilor de suflet.

Ce va urma Fericite Vladimir Ghika?

Canonizarea!

 

Fotografii de la Beatificare, RomExpo;

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013-beatificarea-mons-vladimir-ghika-romexpo-bucuresti-31th-august-2013-beatification-of-mons-vladimir-ghika-bucharest-31-de-agosto-de-2013-beatificacin-de-mons-vladimir-ghik/

Fotografii de Acatistul Fericitului Vladimir Ghika și sfintirea icoanei-biserica greco-catolica sf.Vasile cel Mare:

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013beatificare-acatistul-fericitului-vladimir-ghika-si-sfintirea-cu-sfantul-mir-a-icoanei-biserica-greco-catolica-sf-vasile-cel-mare-bucuresti/

 

*Forsythia × intermedia

„A trăi consecinţele”

„Devino ceea ce eşti” – Un parcurs de psihospiritualitate creştină

„A trăi consecinţele”

„Cred că mulţi dintre noi sunt în această situaţie. Pretind ca Dumnezeu să îi ajute mult, dar, în realitate, nu fac nimic pentru a-i permite lui Dumnezeu să îi ajute.

La fel se întâmplă cu relele intenţii.

  Dumnezeu nu permite ca răul să învingă asupra binelui.

Niciodată. delimitare

  Am cunoscut mulţi fondatori, de-a lungul existenţei mele. Dar am văzut, deopotrivă, multe fundaţii, multe opere, multe comunităţi care au eşuat… De ce? Probabil era ceva ce nu funcţiona la nivel spiritual.

  Când cineva îşi propune să construiască ceva, să constituie societăţi, fundaţii, asociaţii, ar trebui întotdeauna să se roage şi să invoce protecţia Sfintei Treimi: Tatăl, Isus Cristos şi Duhul Sfânt.

  Eu spun mereu: să facem orice şi dacă este o lucrare plăcută lui Dumnezeu, va dura şi va avea succes, dacă nu, va înceta.

  De exemplu, este dificil ca o lucrare făcută de oameni al căror unic obiectiv este acela de a face bani, să poată supravieţui mult timp.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce eşti– Un parcurs de psihospiritualitate creştină, pg.50)

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

RUGACIUNE
Mihai Eminescu

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie
!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Nu am încredere în …….

„Să râdem cu inima – O metodă simplă pentru a trăi mai senin”

„Să fim mândri de propria noastră unicitate”

„Lasă-te în voia sorţii: spune-ţi da ţie însuţi”

…………..…………………………

„Nu am încredere în persoanele care nu greşesc niciodată.

Nu am încredere în persoanele mereu raţionale.

Nu am încredere în persoanele care se cred superioare.

Nu am încredere în persoanele mereu controlate.

Nu am încredere în persoanele care nu exprimă sentimente adevărate.

Nu am încredere în persoanele care nu-şi exprimă emoţiile.

Nu am încredere în persoanele care se cred perfecte.

Nu am încredere în persoanele care judecă.

Nu am încredere în persoanele care acuză.

Nu am încredere în persoanele cărora nu le este frică.

Nu am încredere în persoanele care nu arată slăbiciuni.

Nu am încredere în persoanele care nu se coboară.

Nu am încredere în persoanele care nu se expun niciodată.

Nu am încredere în persoanele care o fac pe victimele.

Nu am încredere în persoanele care manipulează.

Nu am încredere în persoanele care instrumentalizează.

Nu am încredere în persoanele care şantajează.

Nu am încredere în arivişti.

Nu am încredere în cei competitivi.

Nu am încredere în cei invidioşi şi geloşi.

Nu am încredere în cei care caută gloria.

Nu am încredere în căutătorii de consens.

Nu am încredere în palavragii şi calomniatori.

Nu am încredere în cei care seamănă zâzanie.

Nu am încredere în provocatori.

Nu am încredere în cine nu vorbeşte.DSC_0782

Nu am încredere în persoanele care nu sunt directe.

Nu am încredere în persoanele care vor să facă impresie.

Nu am încredere în persoanele care nu vor să îşi piardă prestigiul.

 

(Albisetti, Valerio, Să râdem cu inima – O metodă simplă pentru a trăi mai senin, pg.99)