„A trăi consecinţele”

„Devino ceea ce eşti” – Un parcurs de psihospiritualitate creştină

„A trăi consecinţele”

„Cred că mulţi dintre noi sunt în această situaţie. Pretind ca Dumnezeu să îi ajute mult, dar, în realitate, nu fac nimic pentru a-i permite lui Dumnezeu să îi ajute.

La fel se întâmplă cu relele intenţii.

  Dumnezeu nu permite ca răul să învingă asupra binelui.

Niciodată. delimitare

  Am cunoscut mulţi fondatori, de-a lungul existenţei mele. Dar am văzut, deopotrivă, multe fundaţii, multe opere, multe comunităţi care au eşuat… De ce? Probabil era ceva ce nu funcţiona la nivel spiritual.

  Când cineva îşi propune să construiască ceva, să constituie societăţi, fundaţii, asociaţii, ar trebui întotdeauna să se roage şi să invoce protecţia Sfintei Treimi: Tatăl, Isus Cristos şi Duhul Sfânt.

  Eu spun mereu: să facem orice şi dacă este o lucrare plăcută lui Dumnezeu, va dura şi va avea succes, dacă nu, va înceta.

  De exemplu, este dificil ca o lucrare făcută de oameni al căror unic obiectiv este acela de a face bani, să poată supravieţui mult timp.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce eşti– Un parcurs de psihospiritualitate creştină, pg.50)

Reclame

„Să învăţăm să fim responsabili pentru propriile noastre emoţii”

„Drumul vieţii”

„Un nou mod de viaţă” (A doua spirală)

„Conştienţi de sine”

„Să învăţăm să fim responsabili pentru propriile noastre emoţii”

„Responsabilitatea pentru propriile emoţii înseamnă să fim conştienţi de ceea ce simţim, de ceea ce percepem înlăuntrul nostru. Nu de ceea ce facem sau de ceea ce ne fac ceilalţi.

Ne-am obişnuit să fim traşi la răspundere pentru ceea ce facem, mai puţin pentru ceea ce simţim. Ne-am obişnuit să fim răspunzători pentru munca noastră, pentru comportamentele de zi cu zi, pentru vorbele noastre.

Însă a fi conştienţi de propriile noastre emoţii înseamnă a deveni liberi.

Liberi să simţim ceea ce dorim, ceea ce voim.

Liberi de ceilalţi.emotii

Liberi mai ales să nu simţim ceea ce ceilalţi ar dori să simţim.

Înseamnă să recunoaştem că nimeni nu ne poate face să simţim într-un mod pe care nu-l dorim.

Din păcate însă, mulţi dintre noi simt ceea ce alţii aşteaptă ca ei să simtă, ceea ce alţii i-au determinat să simtă. Fireşte, trebuie să ţinem seama de ceilalţi, dar nu trebuie să uităm că suntem, înainte de toate, copii ai lui Dumnezeu.

În faţa Lui trebuie să răspundem, nu în faţa altora.

Sau, mai bine spus, trebuie să ţinem seama de ceilalţi întrucât şi ei sunt copii ai lui Dumnezeu, purtători, la fel ca şi noi, ai divinităţii.

Însă Dumnezeul nostru ne lasă liberi.

Nu ne constrânge să simţim ceea ce nu voim.”

(Albisetti, Valerio, Drumul vieţii, pg.29)

„Drumul vieţii”

„Căutarea” (Prima spirală)

„Căutarea valorii propriei existenţe”

„Fiecare dintre noi are un parcurs personal, în cadrul căruia este protagonist absolut, dacă nu-i lipseşte curajul de a privi în sine, asumându-şi răspunderea pentru binele şi răul pe care-l descoperă acolo. drumul vietii

Aceasta nu e, însă, cu putinţă, dacă rămânem prizonieri ai propriului nostru Eu, de frică, din dorinţa de putere, de succes, împrumutând roluri prestabilite, urmând reguli formale, fugind de suferinţă.”

(Albisetti, Valerio, Drumul vieţii, (Cum să recunoaştem şi să valorificăm aspectele pozitive), pg.11)