Un curcubeu deasupra inimii

El camino – The Way – Calea

– pelerinajul către Santiago de Compostela –

iulie – august – 2004

10 ani!

Când au trecut oare anii aceștia? Zâmbet

Dacă mă gândesc la pelerinaj, am senzația că ieri m-am întors din Spania, dar dacă mă gândesc privind la zbuciumul și transformările din acești ani, parcă a fost un secol!

De multe ori, în acești ani, m-am hrănit cu amintirea fericirii pure și intense pe care am trăit-o în acea lună cât am stat în Spania, sentiment sublim care nu m-a părăsit din clipa în care am urcat în avion, zburând spre Madrid, în 24 iulie 2004, până în 24 august 2004, când am coborât din avion la București.

Am căutat, de multe ori în acești ani, măcar o fărâmă din acea stare divină trăită în timpul pelerinajului, dar nu am regăsit-o … decât începând cam … de vreo trei luni încoace. Nu este atât de intensă ca aceea, totuși tresalt de bucurie că m-a regăsit și sub această formă, nu credeam că va mai fii posibil pentru mine să vibrez astfel … dar nu ai cum să compari…nu suferă comparație, starea din timpul pelerinajului e specială, iar cine a reușit să fie pelerin pe El Camino mă înțelege cel mai bine … nu se poate descrie așa ceva … pur și simplu se trăiește cu toată ființa!

Cum totul este proaspăt în mine, fiecare zi din timpul pelerinajului este prezentă în inima și mintea mea, absolut intactă, îmi amintesc cu claritate fiecare pas, o să scriu și descriu, aici pe blog, timp de mai multe zile, parcursul spiritual, locurile de neuitat prin care am trecut și .follow-the-light.. tot așa!  Zâmbet

În acești zece ani mi-am dorit de foarte multe ori să scriu despre experiența El Camino, chiar visam la o carte, dar de fiecare dată … ceva, undeva, se împotmolea… dar acum înțeleg foarte limpede de ce … dar aceasta este o dezvăluire spre … finalul poveștii . Sper că am reușit să provoc curiozitatea și interesul și mă veți însoții în această călătorie de și pentru suflet.

Mulțumesc, Ami! Mulțumesc, Iulia!

 

Când cineva drag „pleacă” pentru totdeauna, acolo… în „lumea” perfectă și divină, speri că în timp suferința se va diminua.

Intr-adevăr, nu mai sufăr atât de crunt ca acum patru ani cand „a plecat” Ami și ca acum trei ani când „a plecat” Iulia, dar tot mă doare și îmi este dor…

Despre Ami (Ana Maria) am scris aici, acum trei ani :

https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2011/07/25/domnita-ami/

Iulia mi-a fost bună prietenă…mulți ani. Nu am scris nimic despre ea și nici nu ofer prea multe detalii deoarece familia nu vrea aceasta; nici la înmormântarea ei nu au fost decât soțul și părinții…așa au dorit, iar noi ceilalți le-am respectat durerea. Pot să spun doar că avea o carieră absolut fabuloasă, s-a sacrificat mult prea mult pentru această carieră … a ajuns la 35 de ani unde mulți nu ajung nici în două vieți, o admiram pentru aceasta, dar mereu o întrebam: „Tu când îți mai trăiești cu adevărat viața?”… răspunsul varia în funcție de ceea ce avea atunci de finalizat: „Promit că: după masteratul acesta; după doctorat; după ce finalizez cartea acesta…după…după… ” … și la 35 de ani a „plecat”.

Categoric, este absolut necesar să te sacrifici și să lupți în viață pentru idealurile tale, ca sa îți împlinești visurile nu e ușor, e nevoie de dăruire, implicare totală și multe sacrificii, dar la un moment dat e bine să îți dai „voie” să trăiești, să iei un mic răgaz, să te bucuri de ce ai realizat, să iei o „vacanță” bine meritată…pentru o perioadă, ca să te poți reîncărca pentru ceea ce urmează.

Iulia a fost o persoană blândă, bună, generoasă și foarte iubită, a lăsat în urmă numai amintiri frumoase, mult respect și iubire.  Cu ceva timp înainte „să plece” mi-a spus că singurul ei regret este că a sacrificat persoanele pe care le-a iubit și au iubit-o cu adevărat și le-a „furat” timpul… acesta a fost singurul ei regret, că nu și-a făcut timp pentru iubire … .

În ultimii patru ani am trecut prin foarte multe situații dramatice, devastatoare și dureroase, dar de câte ori simțeam că mai am puțin și mă prăbușesc … „apărea” Iulia … ori Ami și mă dojeneau spunându-mi :

„Ești în viață, trăiește … mai poți iubi, visa, spera, mângâia, râde, dansa, îmbrățișa, cânta, crea…bucură-te, lumea e a ta!”

Vă mulțumesc … și îmi tare dor de voi!Ami & Iulia

Totul are un sens, nimic nu este întâmplător!

Devino ceea ce ești

Nimic nu are loc din întâmplare

Când intrăm pe calea potrivită ce duce spre scopul nostru, în mod miraculos, totul devine mai ușor, mai simplu.

Și persoanele pe care le întâlnim în acele momente sunt cele potrivite.

Noi atragem persoanele asemănătoare nouă.

Depinde și de momentul prin care trecem.

Dacă suntem pozitivi, atragem persoane pozitive, dacă suntem negativi atragem persoane negative, dacă suntem într-un proces de autodistrugere vom atrage persoane care, la rândul lor, se autodistrug …

De altfel, noi suntem ceea ce gândim.

Gândurile sunt foarte importante!

Determină comportamentele noastre, acțiunile noastre, influențează corpul nostru, declanșează boli, suferințe sau ne conduc spre starea de sănătate, spre bucurie …

În fond, ne lamentăm, bombănim, uneori luptăm, dar fără să ne dăm seama că devenim ceea ce am decis să fim.

Ceea ce cu adevărat gândim despre noi înșine.

Scopul pentru care am venit pe pământ, pentru care Dumnezeu ne-a chemat, este deja în acțiune.

Este mereu în acțiune.

În tăcere.Lacul Morii-crangasi-nov.2013

Fără a ieși în evidență.

Ne conduce spre trăirea anumitor întâlniri, dureri, experiențe ce ne vor duce către el.

Nimic nu este întâmplător.

Și chiar ceea ce noi considerăm a fi erori, greșeli, nu sunt decât tentative nereușite, momente de antrenament, de ucenicie, probe parțiale sau generale în vederea atingerii scopului.

Nu există coincidențe.

Sau, altfel spus, când cineva intră în viața noastră, există întotdeauna o rațiune.

Un motiv.

Dictat de scopul ce vrea să fie atins.

Dumnezeu ne vorbește în permanență.

În fiecare zi.

În fiecare minut.

Depinde de noi dacă știm să îl ascultăm.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce ești – Un parcus de psihospiritualitate creștină, pg.24-25)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Puntea de trandafiri – update :)

 

 

7 aprilie 2004 – 7 aprilie 2014

În 2009 am scris despre o „poveste” frumoasă și inedită, cu trandafiri, pe care am trăit-o în urmă cu … zece ani!

Nu vreau să filosofez despre cum trec anii. Important este ce se petrece în aceste punți de peste ani; cum i-ai valorificat acești ani, dacă ești altfel azi, transformat, purificat, mai bun, mai înțelept și împăcat cu inima ta în urma alegerilor făcute în tot acest timp, sau constați cu amărăciune că ești la fel, ori…mai rău.puntea de trandafiri

Mulțumesc lui Dumnezeu, astăzi pot afirma cu tărie, că am motiv de sărbătoare!

Link-ul cu „Puntea de trandafiri” :

  https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2009/05/31/puntea-de-trandafiri/

IUBIRE vs ÎNDRĂGOSTIRE

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

ÎNDRĂGOSTIRE ŞI IUBIRE

„În starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viața se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relație, întrucât împreună cu el ai construit sau construiești un plan, un drum.

Îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile. … […]

Îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu. … […]

În îndrăgostire rațiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important. … […]

Îndrăgostirea este posesie, iubirea este dar. … […]Iubire vs Indragostire

Îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întăresc iubirea.

Îndrăgostirea este alcătuită doar din senzații; iubirea cuprinde, în plus, și voință.

De fapt, îndrăgostirea este mai concordantă cu psihologia copilului care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul și imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, țin cont de el.

Îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparență; iubirea se hrănește din profunzimea celuilalt. Iubirea nu poate fi niciodată superficială. … […]

Îndrăgostirea este ucisă de suferință, iubirea înțelege suferința.

În îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.17-18)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii! Postul Mare 2014

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)

Și a fost…Beatificarea!

„Lucrurile mari nu le facem noi, chiar dacă se fac prin noi”

Fericitul Vladimir Ghika

Am tot scormonit prin memoria afectivă ca să localizez mental acel moment în care am auzit prima dată de monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir. Deși am o memorie bună, nu reușesc să identific deloc cu precizie acea zi, dar cred că așa și trebuie, deoarece în inima și mintea mea este atât de prezent acest Fericit, așa cum este o persoană pe care o iubești și care îți crează sentimentul că te știi dintotdeauna.

Ani de zile m-am rugat: „pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în veci vecilor. Amin” … a fost o perioadă când îmi spuneam: „poate la anul te înduri Doamne” … iar în ultimii trei ani: „Doamne, facă-se voia Ta!”.

Când a sosit vestea cea mare și îndelung așteptată, eram deja, cumva, resemnată…dar în credință. Pentru un creștin adevărat, care persistă în rugăciune atunci când imploră o minune, Speranța, Credința și Iubirea nu pier pe cale!

Răspunsul divin întotdeauna vine atunci când trebuie și de cele mai multe ori, exact atunci când te aștepti mai puțin.

Joia Sfântă a anului 2013, 28 martie, nu am să o uit niciodată, a fost inedită, nu numai prin faptul că am aflat că pe 27 martie 2013, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika” dar… a și nins abundent, cine se mai aștepta la așa ceva!

Joia Mare, este oricum o zi specială, dar astfel a devenit și memorabilă, iar inedită a fost prin faptul că nu am să uit niciodată că am mers la Celebrările din Joia Mare îmbracată așa…ca în timpul Crăciunului, deși eram în Săptămâna Sfântă, iar când am traversat parcul Cișmigiu aveam un singur regret, că nu am aparatul de fotografiat la mine, ca sa imortalizez clipa….totul alb… dar, totuși, tufele acelea cu flori galbene *, care înfloresc primele primăvara și pe care le purtăm și în procesiunea de Florii, creau un contrast uimitor sfidând semețe zăpada!

Ziua Beatificării, 31 august 2013, a fost un dar divin pe de-a-ntregul!

Vremea, atmosfera de sărbătoare, Sfânta Liturghie a Beatificării celebrată sub cupola generoasă de la RomExpo, celebrarea acatistului dedicat Fericitului Vladimir Ghika și sfințirea cu Sfântul Mir a icoanei sale la biserica greco-catolică Sfântul „Vasile cel Mare” , toate acestea au creat o aură specială oferind strălucirea și bucuria aceea interioară care este primită numai prin credință și iubire deplină!amintiri-beatificare

De acum, după toate cele ce am trăit, dincolo de euforia evenimentului, sper ca pentru fiecare admirator al Fericitului să înceapă o nouă etapă în care faptele concrete să fie mărturia vie a celor trăite la beatificare, ca să nu se prăfuiască exaltarea spirituală prin uitare lasând-o pe raftul amintirilor de suflet.

Ce va urma Fericite Vladimir Ghika?

Canonizarea!

 

Fotografii de la Beatificare, RomExpo;

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013-beatificarea-mons-vladimir-ghika-romexpo-bucuresti-31th-august-2013-beatification-of-mons-vladimir-ghika-bucharest-31-de-agosto-de-2013-beatificacin-de-mons-vladimir-ghik/

Fotografii de Acatistul Fericitului Vladimir Ghika și sfintirea icoanei-biserica greco-catolica sf.Vasile cel Mare:

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013beatificare-acatistul-fericitului-vladimir-ghika-si-sfintirea-cu-sfantul-mir-a-icoanei-biserica-greco-catolica-sf-vasile-cel-mare-bucuresti/

 

*Forsythia × intermedia

Nu am încredere în …….

„Să râdem cu inima – O metodă simplă pentru a trăi mai senin”

„Să fim mândri de propria noastră unicitate”

„Lasă-te în voia sorţii: spune-ţi da ţie însuţi”

…………..…………………………

„Nu am încredere în persoanele care nu greşesc niciodată.

Nu am încredere în persoanele mereu raţionale.

Nu am încredere în persoanele care se cred superioare.

Nu am încredere în persoanele mereu controlate.

Nu am încredere în persoanele care nu exprimă sentimente adevărate.

Nu am încredere în persoanele care nu-şi exprimă emoţiile.

Nu am încredere în persoanele care se cred perfecte.

Nu am încredere în persoanele care judecă.

Nu am încredere în persoanele care acuză.

Nu am încredere în persoanele cărora nu le este frică.

Nu am încredere în persoanele care nu arată slăbiciuni.

Nu am încredere în persoanele care nu se coboară.

Nu am încredere în persoanele care nu se expun niciodată.

Nu am încredere în persoanele care o fac pe victimele.

Nu am încredere în persoanele care manipulează.

Nu am încredere în persoanele care instrumentalizează.

Nu am încredere în persoanele care şantajează.

Nu am încredere în arivişti.

Nu am încredere în cei competitivi.

Nu am încredere în cei invidioşi şi geloşi.

Nu am încredere în cei care caută gloria.

Nu am încredere în căutătorii de consens.

Nu am încredere în palavragii şi calomniatori.

Nu am încredere în cei care seamănă zâzanie.

Nu am încredere în provocatori.

Nu am încredere în cine nu vorbeşte.DSC_0782

Nu am încredere în persoanele care nu sunt directe.

Nu am încredere în persoanele care vor să facă impresie.

Nu am încredere în persoanele care nu vor să îşi piardă prestigiul.

 

(Albisetti, Valerio, Să râdem cu inima – O metodă simplă pentru a trăi mai senin, pg.99)

7 aprilie 2013 – Duminica Milostivirii Divine

Mulţumesc, Milostivire Divină, pentru această specială şi binecuvântată duminică de 7 aprilie 2013!

Totul a fost minunat!

Am finalizat novena aşa cum mi-am propus atunci când am început-o în Vinerea Mare şi Sfântă, nu am întâmpinat niciun fel de piedică atunci când am dorit să particip la liturghia de la ora 15.00, cea dedicată special sărbătorii; fără vreo problemă de sănătate, gripă ori ceva sezonier aşa cum mi se întâmpla de obicei în anii trecuţi; pacea, liniştea şi bucuria inimii m-au însoţit pe parcusul zilei. Această minunată zi, s-a finalizat cu o frumoasă, veselă şi binevenită seară petrecută în familie, aşadar spun şi subliniez cu toată fiinţa că aceasta a fost o zi aparte.

Cu siguranţă multora li se va parea o zi absolut banală… vai, cum să fie o zi aparte când nici măcar nu am levitat Smile de la atâta rugăciune, niciun miracol atestat, nici vreo minune răsunătoare,  ceva de genul „şoc, şoc, şoc” … Open-mouthed smile.

Desigur, aştept şi eu minuni în viaţa mea, mă rog pentru un miracol, dar cu mult timp în urmă am învăţat să nu mai „trasez” sarcini divinităţi, aşa ca o listă de „obiective” pe care musai să o îndeplinească la timp, eficient şi cum vreau eu!

Am învăţat cât de nepreţuit este acest banal, obişnuit, normal. Înveţi să preţuieşti cu adevărat lucrurile care par neînsemnate atunci când ai parte, ani după ani, numai de senzaţional în viaţa ta, nu te plictiseşti, nu te odihneşti, eşti într-un continuu carusel de evenimente neplăcute care atrag după sine o neobosită cascadă de neplăceri, lovituri, răutăţi care mai de care, din toate părţile, că singurul lucru pe care ţi-l doreşti este să intri în anonimat, să ai o existenţă atât de banal de normală, încât să poţi face şi în somn copy-paste la cât de normal, liniştit şi anonim se repetă zilele.

Toate au timpul lor, iar eu Isuse, am îMILOSTIVIREA DIVINA si sf.Faustina Catedrala sf.Iosif Bucurestincredere în Tine!

Tot ceea ce depinde de Dumnezeu cu siguranţă se va împlini, ceea ce depinde de om….aici intervine liberul arbitru; dar atâta timp cât eu voi face alegerile potrivite şi conforme cu voinţa divină nu mă tem de consecinţele alegerii celuilalt, mă rog de pe acum pentru el şi să se îndure Domnul de el dacă îmi va face rău prin ceea ce alege.