Mulțumesc, Ami! Mulțumesc, Iulia!

 

Când cineva drag „pleacă” pentru totdeauna, acolo… în „lumea” perfectă și divină, speri că în timp suferința se va diminua.

Intr-adevăr, nu mai sufăr atât de crunt ca acum patru ani cand „a plecat” Ami și ca acum trei ani când „a plecat” Iulia, dar tot mă doare și îmi este dor…

Despre Ami (Ana Maria) am scris aici, acum trei ani :

https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2011/07/25/domnita-ami/

Iulia mi-a fost bună prietenă…mulți ani. Nu am scris nimic despre ea și nici nu ofer prea multe detalii deoarece familia nu vrea aceasta; nici la înmormântarea ei nu au fost decât soțul și părinții…așa au dorit, iar noi ceilalți le-am respectat durerea. Pot să spun doar că avea o carieră absolut fabuloasă, s-a sacrificat mult prea mult pentru această carieră … a ajuns la 35 de ani unde mulți nu ajung nici în două vieți, o admiram pentru aceasta, dar mereu o întrebam: „Tu când îți mai trăiești cu adevărat viața?”… răspunsul varia în funcție de ceea ce avea atunci de finalizat: „Promit că: după masteratul acesta; după doctorat; după ce finalizez cartea acesta…după…după… ” … și la 35 de ani a „plecat”.

Categoric, este absolut necesar să te sacrifici și să lupți în viață pentru idealurile tale, ca sa îți împlinești visurile nu e ușor, e nevoie de dăruire, implicare totală și multe sacrificii, dar la un moment dat e bine să îți dai „voie” să trăiești, să iei un mic răgaz, să te bucuri de ce ai realizat, să iei o „vacanță” bine meritată…pentru o perioadă, ca să te poți reîncărca pentru ceea ce urmează.

Iulia a fost o persoană blândă, bună, generoasă și foarte iubită, a lăsat în urmă numai amintiri frumoase, mult respect și iubire.  Cu ceva timp înainte „să plece” mi-a spus că singurul ei regret este că a sacrificat persoanele pe care le-a iubit și au iubit-o cu adevărat și le-a „furat” timpul… acesta a fost singurul ei regret, că nu și-a făcut timp pentru iubire … .

În ultimii patru ani am trecut prin foarte multe situații dramatice, devastatoare și dureroase, dar de câte ori simțeam că mai am puțin și mă prăbușesc … „apărea” Iulia … ori Ami și mă dojeneau spunându-mi :

„Ești în viață, trăiește … mai poți iubi, visa, spera, mângâia, râde, dansa, îmbrățișa, cânta, crea…bucură-te, lumea e a ta!”

Vă mulțumesc … și îmi tare dor de voi!Ami & Iulia

27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

„Prietenia nu înseamnă compromis”

„Să fim prieteni sau să avem prieteni?

 O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi

„Esența prieteniei”

„În prietenie se ajunge la un punct în care trebuie să alegi ce stradă să urmezi: fie cea comodă și ușoară, în care sunt evitate dificultățile și se ajunge la un compromis, fie cea dificilă și obositoare, a adevărului, a autenticității, a coerenței.

Cine pornește la drum pe prima cale, nu va avea un raport de prietenie adevărată. Cine alege să facă compromisuri, cine decide să treacă peste lucruri fără să le trăiască, alege căi cunoscute, previzibile, planificate, deja explorate, familiare.

Nu va trăi.

Cine alege a doua cale, va întâlni neplăceri, dificultăți, neînțelegeri, certuri, dar va trăi și va da viață.

Va explora părți necunoscute din sine și din ceilalți.

Va întâlni propria negativitate și pe a celorlalți.

Dar va crește.

Va crește în înțelepciune și în conștiința de sine.

Pe această cale, în anumite momente, rațiunea va părea că se îndepărtează, iar latura ascunsă din noi, cea slabă, irațională, inconștientă, va lua avânt. Nu trebuie să ne speriem. Dimpotrivă, să privim în față această latură și să ne simțim vii, încercând să-i dăm un sens.

În cele din urmă, a străbate această cale a prieteniei ne permite să înțelegem că rațiunea nu înțelege în totalitate infinita intensitate și extindere a realității în care suntem cufundați.

Nu trebuie să rămânem cu inima inspăimântată.

Să ne amintim că suntem unici și irepetabili.Esenta Prieteniei

Să ne amintim de divinitatea prezentă în noi.

Să ne amintim că fiecare dintre noi a venit pe această lume pentru a îndeplinii o misiune, oricare ar fi aceasta.

Fiecare dintre noi este diferit de celălalt.

Fiecare dintre noi este un original, nu o copie a celuilalt.

(Albisetti, Valerio, Să fim prieteni sau să avem prieteni?, pg.93-94)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline