IUBIREA

Din 1 ianuarie 2014 am dorit să postez câteva gânduri de întâmpinare a noului an calendaristic…așa…să fie ceva deosebit pentru a-mi sublinia trăirea, împlinirea, ceea ce simt că am devenit în anul care a trecut și să fie ca un motto pentru anul în curs. Nu sunt genul care să considere trecerea de peste ani motiv de exaltare și schimbare radicală, fix la 00.01 ale noului an!

Știu că transformările durează și sunt parte din lupta personală, nu se schimbă totul ca prin miracol, doar la trecerea dintre ani!

Pentru mine, Postul Mare reprezintă un timp al deciziilor, consider acest timp sfânt ca fiind marea oportunitate a unui nou început pe care divinitatea ni-l oferă cu infinită Iubire și Milostivire!

……

Iată că suntem deja în 10 februarie … la mai bine de o lună și ceva de la 1 ianuarie și la aproape o lună până să înceapă Postul Mare!

Dacă nu am reușit să descriu cât mai concret ceea ce doream să transmit la început de an, înseamnă că astăzi este timpul potrivit Zâmbet  … oricum … pentru mine, în Iubire, mult mai presus sunt faptele, prefer Iubirea trăită, dovedită și împărtășită, decât iubirea vorbită … care ia forma unor simple cuvinte înșiruite și lacrimi prăfuite … .

IUBIREA

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

SĂ NU NE TEMEM SĂ IUBIM

Iubirea este un risc.

Riscul de a te pierde în celălalt fără să te mai regăsești, riscul de a te opri, dar e și posibilitatea de a te adânci în celălalt și a ști să vă regăsiți, împreună, mai plini de viață.

Iubirea este descoperire.

Înseamnă să joci cu cărțile pe față când toată lumea din jur ne învață să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniți, uciși, cumpărați.

Iubirea este adevăr.

Nu iubește subterfugiile, compromisurile, comunicarea dublă, triplă. Este directă și merge la esență.

Iubirea este proiect.

Este menită morții, dacă nu este inserată într-un itinerar, dacă nu face parte dintr-un drum ce urmează să fie străbătut.

Iubirea este alegere.

Înseamnă să nu acceptăm pasivi ceea ce ni se propune, ci să alegem să avem un rol activ, creativ în formarea relației, să nu alegem drumul cel mai comod, ci pe cel care duce la adevărata comuniune, mai întâi a minților, apoi a trupurilor.

Iubirea este demnitate.

Nu acceptă ceea ce vine la întâmplare, nici nu umple cu sex golul interior, ci are respect față de sine, față de propria unicitate.

Iubirea este integritate.

Niciodată o relație adevărată de iubire nu produce rupturi sau răni propriei identități, dimpotrivă, o împlinește, o face să crească.

Iubirea înseamnă a da sens.

A trăi experiența iubirii înseamnă a deveni o verigă din lanțul semnificațiilor pe care le capătă viața ființelor vii.

Iubirea este cunoaștere.

Datorită ei, putem deveni părtași la înțelepciune, putem cunoaște drumuri noi, care altfel rămân necunoscute, putem ajunge la noi înșine.

Dar pentru toate acestea există și reversul medaliei.

Iată de ce iubirea este și libertate. […] … deoarece a iubi este o capacitate. Nu este un dar gratuit, nu este pentru toți. Sau, mai bine spus, toți putem să iubim, această facultate stă în puterea noastră, dar puțini sunt cei care o caută, o găsesc, o practică, deoarece capacitatea de a iubi merge mână în mână cu capacitatea de evoluție personală. Nici una, nici alta nu vine în mod gratuit, ca un dar din afara noastră, un dar ce poate ajunge la toți, un eveniment extraordinar. […] …

Doar cunoscându-ne pe noi înșine putem cunoaște iubirea.

Pentru că e același lucru.

Maturitatea personală, capacitatea de a iubi, da, este o stare extraordinară, pe care cu toții vrem s-o trăim, s-o experimentăm; dar ea nu ține de destin, de întâmplare, ci este rodul unui lung și greu drum de pregătire, de antrenament. […] …

Să nu invidiem perechea fericită, persoana matură! Să nu ne gândim că suntem lipsiți de noroc sau incapabili! În noi, în noi toți există posibilitatea de a evolua, capacitatea de a iubi.

Pentru asta am fost creați.

Aceasta este menirea noastră.amore

Unica.

Să nu ne mai gândim, așadar, că fericirea în dragoste sau înțelepciunea sunt daruri venite cine știe de unde și că ajung doar la cei norocoși.

Ci să fim atenți.

Nu putem iubi dacă nu am început un proces de evoluție.

Aceasta este cheia magică pentru a înainta, cu pași mici, dar siguri, pe drumul iubirii.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.12-14)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline  http://www.pauline.ro/

Reclame

„Prietenia nu înseamnă compromis”

„Să fim prieteni sau să avem prieteni?

 O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi

„Esența prieteniei”

„În prietenie se ajunge la un punct în care trebuie să alegi ce stradă să urmezi: fie cea comodă și ușoară, în care sunt evitate dificultățile și se ajunge la un compromis, fie cea dificilă și obositoare, a adevărului, a autenticității, a coerenței.

Cine pornește la drum pe prima cale, nu va avea un raport de prietenie adevărată. Cine alege să facă compromisuri, cine decide să treacă peste lucruri fără să le trăiască, alege căi cunoscute, previzibile, planificate, deja explorate, familiare.

Nu va trăi.

Cine alege a doua cale, va întâlni neplăceri, dificultăți, neînțelegeri, certuri, dar va trăi și va da viață.

Va explora părți necunoscute din sine și din ceilalți.

Va întâlni propria negativitate și pe a celorlalți.

Dar va crește.

Va crește în înțelepciune și în conștiința de sine.

Pe această cale, în anumite momente, rațiunea va părea că se îndepărtează, iar latura ascunsă din noi, cea slabă, irațională, inconștientă, va lua avânt. Nu trebuie să ne speriem. Dimpotrivă, să privim în față această latură și să ne simțim vii, încercând să-i dăm un sens.

În cele din urmă, a străbate această cale a prieteniei ne permite să înțelegem că rațiunea nu înțelege în totalitate infinita intensitate și extindere a realității în care suntem cufundați.

Nu trebuie să rămânem cu inima inspăimântată.

Să ne amintim că suntem unici și irepetabili.Esenta Prieteniei

Să ne amintim de divinitatea prezentă în noi.

Să ne amintim că fiecare dintre noi a venit pe această lume pentru a îndeplinii o misiune, oricare ar fi aceasta.

Fiecare dintre noi este diferit de celălalt.

Fiecare dintre noi este un original, nu o copie a celuilalt.

(Albisetti, Valerio, Să fim prieteni sau să avem prieteni?, pg.93-94)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline

„A trăi, a alege, a iubi”

„Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi”

„A Alege”

„Alegerea inteligentă”

  „Cunosc oameni care, mai degrabă decât a-şi asuma  controlul trăirilor şi a-şi lua viaţa în propriile mâini, preferă să renunţe la viaţă, la sine, se lasă dominaţi, călăuziţi de alţii, abdică şi-i lasă pe ceilalţi să trăiască în locul lor.

  Atitudine izvorâtă din ignoranţă şi din teamă!

  Ei cred că, procedând astfel, vor dobândi liniştea, calmul, fiind la adăpost de responsabilităţi.

  Nimic mai greşit, fiindcă viaţa continuă şi ei vor continua să mănânce, să umble; simplul fapt de a deschide sau de a închide ochii dimineaţa, când ne trezim, reprezintă deja o alegere!

  Alegem întotdeauna, chiar dacă nu o dorim.

  Chiar refuzul de a alege este alegere.

  Şi atunci, dacă, oricum am trăi, de ales tot alegem, de ce să nu alegem cu adevărat?

  De ce să nu alegem să facem din orice experienţă una placută şi stimulantă?

  A lăsa pe mâine ce putem face azi este o falsă problemă.

  Nu există lucruri ce pot fi amânate.

  Lucrurile se fac sau nu se fac.

  Dacă nu le facem, rămân nefăcute, nu amânate.”

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi, pg.110)Alegerea ....

  „MAI BINE SĂ GREŞEŞTI DECÂT SĂ NU FACI NIMIC”

(nr.10 – Decalog F – Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi, pg.111)

„Drumul vieţii”

„Căutarea” (Prima spirală)

„Căutarea valorii propriei existenţe”

„Fiecare dintre noi are un parcurs personal, în cadrul căruia este protagonist absolut, dacă nu-i lipseşte curajul de a privi în sine, asumându-şi răspunderea pentru binele şi răul pe care-l descoperă acolo. drumul vietii

Aceasta nu e, însă, cu putinţă, dacă rămânem prizonieri ai propriului nostru Eu, de frică, din dorinţa de putere, de succes, împrumutând roluri prestabilite, urmând reguli formale, fugind de suferinţă.”

(Albisetti, Valerio, Drumul vieţii, (Cum să recunoaştem şi să valorificăm aspectele pozitive), pg.11)