A iubi

 

 

Pentru a fi fericiți

A trăi, a alege, a iubi

Iubirea

„Ca să iubim, e nevoie de timp, de răbdare, de atenție și mai ales de disponibilitate.

Nerăbdătorul este cel care n-a intrat niciodată în sintonie cu ritmul vieții, care nu se află în realitate. Este incapabil de a se adapta pozitiv la realitate. Este, repet, unul care încearcă să supună realitatea timpului său personal, exigențelor sale. Este egoist. Nu ține seama de ceilalți, de ritmul lor de maturizare și, deci, nu știe să iubească.

Pentru a ajunge la iubire este nevoie de disciplină, de antrenament.

Nu toți știu să iubească, chiar dacă toți pot iubi.

Iubirea, după cum spunea Fromm, este o artă. Nu ne este dată de sus, ci are nevoie de îngrijire, de exercițiu, de hrană. De exemplu, nu putem iubi dacă nu învățăm mai întâi să ne depășim propriile probleme. E nevoie de înțelepciunea de a înțelege ce anume trebuie făcut. … […]

A iubi înseamnă a fi dinamici. Dinamici, nu nerăbdători!

Nimic în viață nu este prevăzut dinainte.all-of-me

Ființa umană echilibrată este întotdeauna pregătită să accepte schimbarea realității. Nu este superficială, nici ușor de condiționat. Nu se lasă ușor influențată de unul sau de celălalt. Este, dimpotrivă, atât de bine structurată, atât de vitală încât merge în adâncul lucrurilor, al tuturor lucrurilor vii, vitale. Pe de altă parte, viața înseamnă … viață și moarte necontenite. Nimic nu e static. A trăi total lucrurile înseamnă a ne naște și a muri în ele.

A iubi înseamnă în primul rând a avea capacitatea de a-l lăsa în pace pe cel ce vrea să fie lăsat în pace, a vrea binele celuilalt, a-i îngădui să evolueze, să crească. A-l lăsa chiar să se desprindă de noi. … . “

 

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiți – Note de psihoterapie pentru toți, pg.114-115)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

Anunțuri

„Autoanaliza”

„Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi”

„Instrumente”

„Autoanaliza”

„A ne întoarce în trecut de dragul trecutului, a ne amăgii cu idealizarea lui este paralizant, devine fugă de realitate. A explora în schimb trecutul pentru a da sens celor întâmplate, ne ajută să creem istoria personală.

Pentru fiecare dintre noi, din momentul apariţiei noastre pe acest pământ, începe o istorie.

Fiecare fiinţă umană are datoria, obligaţia de a deveni conştientă de propria individualitate.Intre oglinzi paralele

În acest scop, propun câteva metode utile pentru o mai bună conştientizare a istoriei noastre personale:

examinarea cotidiană, evaluarea din exterior, reflecţia, exerciţiul.”

 

 

 

 

 

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi), pg.69)