27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii! Postul Mare 2014

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Novenă către Milostivirea Divină

„Novena către Milostivirea Divină se recită ca pregătire pentru sărbătoarea Milostivirii Divine, în fiecare zi începând cu Vinerea Sfântă până în sâmbăta care precedă sărbătoarea în sine, care este celebrată în prima duminică după Paşti.

Despre această novenă, Isus a spus că cine o rosteşte va obţine «tot felul de haruri», cu condiţia să se spovedească, să demonstreze prin propria viaţă credinţa în Dumnezeu și să facă bine aproapelui.

Jurnalul sfintei Faustina ne îngăduie să cunoaştem motivele pentru care Isus a cerut această rugăciune «În fiecare zi vei călăuzi spre Inima mea un grup diferit de suflete şi le vei cufunda în marea milostivirii mele. Eu voi introduce toate aceste suflete în casa Tatălui meu. Vei face acest lucru în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare. Eu nu voi refuza nimic niciunui suflet pe care îl vei conduce către izvorul milostivirii mele. În fiecare zi vei cere Tatălui meu haruri pentru aceste suflete în numele Pătimirii mele dureroase».

Novena poate fi făcută fie ca pregătire pentru sărbătoarea Milostivirii Divine, fie când se doreşte manifestarea propriei devoţiuni către Milostivirea Divină sau când se cere vreun har deosebit. Condiţiile indicate de Biserică pentru a practica cum trebuie această devoţiune sunt spovedania, recitarea novenei timp de nouă zile consecutiv şi participarea zilnică la jertfa Euharistică.”

În fiecare zi, la începutul rugăciunii, se rostesc următoarele:

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

 

O, Doamne Dumnezeule, vino şi salvează-mă.

Doamne, vino repede în ajutorul meu.

 

Slavă Tatălui …

Crezul …

Ziua întâi

«Astăzi călăuzeşte spre mine întreaga omenire şi mai ales pe toţi păcătoşii şi cufundă-i în marea mea milostivire… Aşa îmi vei alina tristeţea amară pe care o simt pentru pierderea sufletelor».

Preamilostive Isuse, care te poţi îndura de noi şi ne poţi ierta, privind nu la păcatele noastre, ci la credinţa pe care o avem în infinita ta bunătate, primeşte-ne la adăpostul Inimii tale preamilostive şi păstrează-ne aici pentru veşnicie.

Te implorăm în numele dragostei care te uneşte cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

O, Atotputernicie a Milostivirii Divine,

adăpost pentru omul păcătos,

tu care eşti milostiv

şi o mare de compasiune,

ajută-l pe cel care te invocă plin de umilinţă.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi mai ales pe sărmanii păcătoşi şi toată omenirea, care este cuprinsă în Inima preamilostivă a lui Isus, şi pentru dureroasele sale patimi, arată-ne nouă îndurarea ta, pentru ca în toate veacurile să putem slăvi atotputernicia milostivirii tale. Amin

Introducerea si textul novenei sunt preluate integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.