………………………….

 

„Aşa sunt împotrivirile şi duşmăniile care se nasc în inima omului, când, în loc să fie puse în centru persoanele sunt puse interesele personale, etichetele, teoriile, abstracţiile şi ideologiile, care, pe unde trec, nu fac altceva decât să orbească totul şi pe toţi.

I love sunsets

În schimb, logica Domnului este diferită: departe de a se ascunde în lipsa de acţiune sau în abstracţie ideologică, caută persoana cu faţa sa, cu rănile sale şi cu istoria sa. Îi vine în întâmpinare şi nu se lasă înşelat de discursuri care nu sunt în măsură să dea prioritate şi să pună în centru ceea ce este important cu adevărat.” ( Papa Francisc – Câmpia Libertăţii (Blaj), duminică, 2 iunie 2019 – Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea celor 7 episcopi greco-catolici martiri)

 

Reclame

Pelerin …spontan!

Nu mai rețin exact pe unde am citit ori am auzit …. cu aproximație … : „pentru cei care se vor aduna spontan în Piața Revoluției, pentru a participa (asculta) Liturghia de la Catedrala Sf. Iosif , prezidată de Sfântul Părinte Papa Francisc, se va amplasa un ecran, în zona liberă, de unde vor putea urmări, participa …….. ”  1

2                            3

„Zona liberă” a fost…tot Bucureștiul de dincolo de gardurile amplasate ….ecranul a fost și el, dar pentru Pelerinii (cu bilet), cei din fața (ori perpenticular paralel) de Biblioteca Universitară …dar l-au „împărțitit”, creștinește, cu noi Pelerinii spontani … chiar dacă eram „peste drum” ….literalmente ! 4                       7

Mi-am dorit de la bun început să fiu în această… „Zonă Liberă” (efectiv îmi place cum sună) …. recunosc că mă așteptam să fie mai „aerisită” …adică … să fiu doar eu (eventual vreo doi trei curioși) pe acolo!   8

Nu am cuvinte să descriu bucuria ce m-a cuprins când am ajuns în acel spațiu din Piața Revoluției și am văzut câte suflete erau acolo ascultând, participând cu toată ființa, în tăcere, la acele momente divine, urmărind în liniște deplină Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie! 510

Urmăream fascinată, ecranul, cuplurile (de toate vârstele) ce mă înconjurau, cei care se cocoțaseră pe unde puteau, bicicliștii care se opriseră lăsând bicicleta pe oriunde, părinții cu pruncii în brațe ori dormind în cărucior!

Mă gândeam în acele clipe, privind la expresiile și trăirile celor din jur, cât de mult iar fi plăcut Papei Francisc să fie acolo, în mijlocul nostru…să guste din plin fascinația acelor oameni „simpli” atunci când sorbeau efectiv, literă cu literă, predica lui! Este atât de evident că este „iubitor de oameni” … naturalețea și modestia lui atinge sufletele și deschide inimile!6

9Am trăit clipe de HAR…de adevărată COMUNIUNE… SPONTANĂ și AUTENTICĂ…nu regret o clipă că am ales să fiu … PELERIN SPONTAN … astfel am trăit, creat și simțit într-un mod special și divin … ISTORIA!

Iubirea

IUBIREA

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

SĂ NU NE TEMEM SĂ IUBIM

Iubirea este un risc.

Riscul de a te pierde în celălalt fără să te mai regăsești, riscul de a te opri, dar e și posibilitatea de a te adânci în celălalt și a ști să vă regăsiți, împreună, mai plini de viață.

Iubirea este descoperire.

Înseamnă să joci cu cărțile pe față când toată lumea din jur ne învață să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniți, uciși, cumpărați.

Iubirea este adevăr.

Nu iubește subterfugiile, compromisurile, comunicarea dublă, triplă. Este directă și merge la esență.

Iubirea este proiect.

Este menită morții, dacă nu este inserată într-un itinerar, dacă nu face parte dintr-un drum ce urmează să fie străbătut.

Iubirea este alegere.

Înseamnă să nu acceptăm pasivi ceea ce ni se propune, ci să alegem să avem un rol activ, creativ în formarea relației, să nu alegem drumul cel mai comod, ci pe cel care duce la adevărata comuniune, mai întâi a minților, apoi a trupurilor.

Iubirea este demnitate.

Nu acceptă ceea ce vine la întâmplare, nici nu umple cu sex golul interior, ci are respect față de sine, față de propria unicitate.

Iubirea este integritate.

Niciodată o relație adevărată de iubire nu produce rupturi sau răni propriei identități, dimpotrivă, o împlinește, o face să crească.

Iubirea înseamnă a da sens.

A trăi experiența iubirii înseamnă a deveni o verigă din lanțul semnificațiilor pe care le capătă viața ființelor vii.

Iubirea este cunoaștere.

Datorită ei, putem deveni părtași la înțelepciune, putem cunoaște drumuri noi, care altfel rămân necunoscute, putem ajunge la noi înșine.

Dar pentru toate acestea există și reversul medaliei.

Iată de ce iubirea este și libertate. […] … deoarece a iubi este o capacitate. Nu este un dar gratuit, nu este pentru toți. Sau, mai bine spus, toți putem să iubim, această facultate stă în puterea noastră, dar puțini sunt cei care o caută, o găsesc, o practică, deoarece capacitatea de a iubi merge mână în mână cu capacitatea de evoluție personală. Nici una, nici alta nu vine în mod gratuit, ca un dar din afara noastră, un dar ce poate ajunge la toți, un eveniment extraordinar. […] …

Doar cunoscându-ne pe noi înșine putem cunoaște iubirea.Iubirea foto pt blog

Pentru că e același lucru.

Maturitatea personală, capacitatea de a iubi, da, este o stare extraordinară, pe care cu toții vrem s-o trăim, s-o experimentăm; dar ea nu ține de destin, de întâmplare, ci este rodul unui lung și greu drum de pregătire, de antrenament. […] …

Să nu invidiem perechea fericită, persoana matură! Să nu ne gândim că suntem lipsiți de noroc sau incapabili! În noi, în noi toți există posibilitatea de a evolua, capacitatea de a iubi.

Pentru asta am fost creați.

Aceasta este menirea noastră.

Unica.

Să nu ne mai gândim, așadar, că fericirea în dragoste sau înțelepciunea sunt daruri venite cine știe de unde și că ajung doar la cei norocoși.

Ci să fim atenți.

Nu putem iubi dacă nu am început un proces de evoluție.

Aceasta este cheia magică pentru a înainta, cu pași mici, dar siguri, pe drumul iubirii.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.12-14)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline  http://www.pauline.ro/

:

13/13

Au trecut 13 ani de la Pelerinajul meu spre Santiago de Compostela….dar pentru inima a trecut doar …o clipă…totul e în memoria inimii mele atât de prezent încât am senzația că acum m-am întors din Spania!

Cu toate acestea nu am reușit să scriu, așa cum îmi doream, despre această minunată călătorie spirituală…mereu era ceva ce mă oprea…

Anul acesta în fiecare 13 ale lunii am încercat să scriu și să reiau și activitatea pe blog marcând astfel cei 13…pe 13 ….dar ….

Acum mi-am spus că orice ar fi am să postez aceste rânduri….în acest ultim 13 al acestui an 13 ….și restul va veni de la sine!

Mulțumesc din suflet celor care nu au încetat a-mi urmări blogul….deși eu nu am mai fost activă de…trei ani!

Un curcubeu deasupra inimii

El camino – The Way – Calea

– pelerinajul către Santiago de Compostela –

iulie – august – 2004

10 ani!

Când au trecut oare anii aceștia? Zâmbet

Dacă mă gândesc la pelerinaj, am senzația că ieri m-am întors din Spania, dar dacă mă gândesc privind la zbuciumul și transformările din acești ani, parcă a fost un secol!

De multe ori, în acești ani, m-am hrănit cu amintirea fericirii pure și intense pe care am trăit-o în acea lună cât am stat în Spania, sentiment sublim care nu m-a părăsit din clipa în care am urcat în avion, zburând spre Madrid, în 24 iulie 2004, până în 24 august 2004, când am coborât din avion la București.

Am căutat, de multe ori în acești ani, măcar o fărâmă din acea stare divină trăită în timpul pelerinajului, dar nu am regăsit-o … decât începând cam … de vreo trei luni încoace. Nu este atât de intensă ca aceea, totuși tresalt de bucurie că m-a regăsit și sub această formă, nu credeam că va mai fii posibil pentru mine să vibrez astfel … dar nu ai cum să compari…nu suferă comparație, starea din timpul pelerinajului e specială, iar cine a reușit să fie pelerin pe El Camino mă înțelege cel mai bine … nu se poate descrie așa ceva … pur și simplu se trăiește cu toată ființa!

Cum totul este proaspăt în mine, fiecare zi din timpul pelerinajului este prezentă în inima și mintea mea, absolut intactă, îmi amintesc cu claritate fiecare pas, o să scriu și descriu, aici pe blog, timp de mai multe zile, parcursul spiritual, locurile de neuitat prin care am trecut și .follow-the-light.. tot așa!  Zâmbet

În acești zece ani mi-am dorit de foarte multe ori să scriu despre experiența El Camino, chiar visam la o carte, dar de fiecare dată … ceva, undeva, se împotmolea… dar acum înțeleg foarte limpede de ce … dar aceasta este o dezvăluire spre … finalul poveștii . Sper că am reușit să provoc curiozitatea și interesul și mă veți însoții în această călătorie de și pentru suflet.

Mulțumesc, Ami! Mulțumesc, Iulia!

 

Când cineva drag „pleacă” pentru totdeauna, acolo… în „lumea” perfectă și divină, speri că în timp suferința se va diminua.

Intr-adevăr, nu mai sufăr atât de crunt ca acum patru ani cand „a plecat” Ami și ca acum trei ani când „a plecat” Iulia, dar tot mă doare și îmi este dor…

Despre Ami (Ana Maria) am scris aici, acum trei ani :

https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2011/07/25/domnita-ami/

Iulia mi-a fost bună prietenă…mulți ani. Nu am scris nimic despre ea și nici nu ofer prea multe detalii deoarece familia nu vrea aceasta; nici la înmormântarea ei nu au fost decât soțul și părinții…așa au dorit, iar noi ceilalți le-am respectat durerea. Pot să spun doar că avea o carieră absolut fabuloasă, s-a sacrificat mult prea mult pentru această carieră … a ajuns la 35 de ani unde mulți nu ajung nici în două vieți, o admiram pentru aceasta, dar mereu o întrebam: „Tu când îți mai trăiești cu adevărat viața?”… răspunsul varia în funcție de ceea ce avea atunci de finalizat: „Promit că: după masteratul acesta; după doctorat; după ce finalizez cartea acesta…după…după… ” … și la 35 de ani a „plecat”.

Categoric, este absolut necesar să te sacrifici și să lupți în viață pentru idealurile tale, ca sa îți împlinești visurile nu e ușor, e nevoie de dăruire, implicare totală și multe sacrificii, dar la un moment dat e bine să îți dai „voie” să trăiești, să iei un mic răgaz, să te bucuri de ce ai realizat, să iei o „vacanță” bine meritată…pentru o perioadă, ca să te poți reîncărca pentru ceea ce urmează.

Iulia a fost o persoană blândă, bună, generoasă și foarte iubită, a lăsat în urmă numai amintiri frumoase, mult respect și iubire.  Cu ceva timp înainte „să plece” mi-a spus că singurul ei regret este că a sacrificat persoanele pe care le-a iubit și au iubit-o cu adevărat și le-a „furat” timpul… acesta a fost singurul ei regret, că nu și-a făcut timp pentru iubire … .

În ultimii patru ani am trecut prin foarte multe situații dramatice, devastatoare și dureroase, dar de câte ori simțeam că mai am puțin și mă prăbușesc … „apărea” Iulia … ori Ami și mă dojeneau spunându-mi :

„Ești în viață, trăiește … mai poți iubi, visa, spera, mângâia, râde, dansa, îmbrățișa, cânta, crea…bucură-te, lumea e a ta!”

Vă mulțumesc … și îmi tare dor de voi!Ami & Iulia

A iubi

 

 

Pentru a fi fericiți

A trăi, a alege, a iubi

Iubirea

„Ca să iubim, e nevoie de timp, de răbdare, de atenție și mai ales de disponibilitate.

Nerăbdătorul este cel care n-a intrat niciodată în sintonie cu ritmul vieții, care nu se află în realitate. Este incapabil de a se adapta pozitiv la realitate. Este, repet, unul care încearcă să supună realitatea timpului său personal, exigențelor sale. Este egoist. Nu ține seama de ceilalți, de ritmul lor de maturizare și, deci, nu știe să iubească.

Pentru a ajunge la iubire este nevoie de disciplină, de antrenament.

Nu toți știu să iubească, chiar dacă toți pot iubi.

Iubirea, după cum spunea Fromm, este o artă. Nu ne este dată de sus, ci are nevoie de îngrijire, de exercițiu, de hrană. De exemplu, nu putem iubi dacă nu învățăm mai întâi să ne depășim propriile probleme. E nevoie de înțelepciunea de a înțelege ce anume trebuie făcut. … […]

A iubi înseamnă a fi dinamici. Dinamici, nu nerăbdători!

Nimic în viață nu este prevăzut dinainte.all-of-me

Ființa umană echilibrată este întotdeauna pregătită să accepte schimbarea realității. Nu este superficială, nici ușor de condiționat. Nu se lasă ușor influențată de unul sau de celălalt. Este, dimpotrivă, atât de bine structurată, atât de vitală încât merge în adâncul lucrurilor, al tuturor lucrurilor vii, vitale. Pe de altă parte, viața înseamnă … viață și moarte necontenite. Nimic nu e static. A trăi total lucrurile înseamnă a ne naște și a muri în ele.

A iubi înseamnă în primul rând a avea capacitatea de a-l lăsa în pace pe cel ce vrea să fie lăsat în pace, a vrea binele celuilalt, a-i îngădui să evolueze, să crească. A-l lăsa chiar să se desprindă de noi. … . “

 

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiți – Note de psihoterapie pentru toți, pg.114-115)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/