„A trăi consecinţele”

„Devino ceea ce eşti” – Un parcurs de psihospiritualitate creştină

„A trăi consecinţele”

„Cred că mulţi dintre noi sunt în această situaţie. Pretind ca Dumnezeu să îi ajute mult, dar, în realitate, nu fac nimic pentru a-i permite lui Dumnezeu să îi ajute.

La fel se întâmplă cu relele intenţii.

  Dumnezeu nu permite ca răul să învingă asupra binelui.

Niciodată. delimitare

  Am cunoscut mulţi fondatori, de-a lungul existenţei mele. Dar am văzut, deopotrivă, multe fundaţii, multe opere, multe comunităţi care au eşuat… De ce? Probabil era ceva ce nu funcţiona la nivel spiritual.

  Când cineva îşi propune să construiască ceva, să constituie societăţi, fundaţii, asociaţii, ar trebui întotdeauna să se roage şi să invoce protecţia Sfintei Treimi: Tatăl, Isus Cristos şi Duhul Sfânt.

  Eu spun mereu: să facem orice şi dacă este o lucrare plăcută lui Dumnezeu, va dura şi va avea succes, dacă nu, va înceta.

  De exemplu, este dificil ca o lucrare făcută de oameni al căror unic obiectiv este acela de a face bani, să poată supravieţui mult timp.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce eşti– Un parcurs de psihospiritualitate creştină, pg.50)

„Autoanaliza”

„Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi”

„Instrumente”

„Autoanaliza”

„A ne întoarce în trecut de dragul trecutului, a ne amăgii cu idealizarea lui este paralizant, devine fugă de realitate. A explora în schimb trecutul pentru a da sens celor întâmplate, ne ajută să creem istoria personală.

Pentru fiecare dintre noi, din momentul apariţiei noastre pe acest pământ, începe o istorie.

Fiecare fiinţă umană are datoria, obligaţia de a deveni conştientă de propria individualitate.Intre oglinzi paralele

În acest scop, propun câteva metode utile pentru o mai bună conştientizare a istoriei noastre personale:

examinarea cotidiană, evaluarea din exterior, reflecţia, exerciţiul.”

 

 

 

 

 

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi), pg.69)

„Să învăţăm să fim responsabili pentru propriile noastre emoţii”

„Drumul vieţii”

„Un nou mod de viaţă” (A doua spirală)

„Conştienţi de sine”

„Să învăţăm să fim responsabili pentru propriile noastre emoţii”

„Responsabilitatea pentru propriile emoţii înseamnă să fim conştienţi de ceea ce simţim, de ceea ce percepem înlăuntrul nostru. Nu de ceea ce facem sau de ceea ce ne fac ceilalţi.

Ne-am obişnuit să fim traşi la răspundere pentru ceea ce facem, mai puţin pentru ceea ce simţim. Ne-am obişnuit să fim răspunzători pentru munca noastră, pentru comportamentele de zi cu zi, pentru vorbele noastre.

Însă a fi conştienţi de propriile noastre emoţii înseamnă a deveni liberi.

Liberi să simţim ceea ce dorim, ceea ce voim.

Liberi de ceilalţi.emotii

Liberi mai ales să nu simţim ceea ce ceilalţi ar dori să simţim.

Înseamnă să recunoaştem că nimeni nu ne poate face să simţim într-un mod pe care nu-l dorim.

Din păcate însă, mulţi dintre noi simt ceea ce alţii aşteaptă ca ei să simtă, ceea ce alţii i-au determinat să simtă. Fireşte, trebuie să ţinem seama de ceilalţi, dar nu trebuie să uităm că suntem, înainte de toate, copii ai lui Dumnezeu.

În faţa Lui trebuie să răspundem, nu în faţa altora.

Sau, mai bine spus, trebuie să ţinem seama de ceilalţi întrucât şi ei sunt copii ai lui Dumnezeu, purtători, la fel ca şi noi, ai divinităţii.

Însă Dumnezeul nostru ne lasă liberi.

Nu ne constrânge să simţim ceea ce nu voim.”

(Albisetti, Valerio, Drumul vieţii, pg.29)

„Să fim prieteni sau să avem prieteni?”

Să fim prieteni sau să avem prieteni?

O modalitate de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi”

„Prietenia se învaţă”

„Prietenia este un lucru foarte serios.

Pentru a fi în măsură să spunem că avem prieteni, ar trebui să fim în măsură să spunem că suntem prieteni.

Persoanele care nu sunt conştiente, nu au prieteni. Chiar dacă ele cred contrariul.

prietenia-super oferta

De altfel, sentimentul de prietenie despre care vorbesc eu poate să fie simţit doar pentru câteva persoane de-a lungul vieţii. Cine spune că are mulţi prieteni, în realitate nu are niciunul. Nu trebuie să-i considerăm prieteni pe cei care se interesează mai mult de lucruri decât de fiinţele umane sau pe cei care nu sunt conştienţi.”

(Albisetti, Valerio, Să fim prieteni sau să avem prieteni?, pg.88)

„Drumul vieţii”

„Căutarea” (Prima spirală)

„Căutarea valorii propriei existenţe”

„Fiecare dintre noi are un parcurs personal, în cadrul căruia este protagonist absolut, dacă nu-i lipseşte curajul de a privi în sine, asumându-şi răspunderea pentru binele şi răul pe care-l descoperă acolo. drumul vietii

Aceasta nu e, însă, cu putinţă, dacă rămânem prizonieri ai propriului nostru Eu, de frică, din dorinţa de putere, de succes, împrumutând roluri prestabilite, urmând reguli formale, fugind de suferinţă.”

(Albisetti, Valerio, Drumul vieţii, (Cum să recunoaştem şi să valorificăm aspectele pozitive), pg.11)