Punct. Linie. Delete. Erase.

 

Nu îmi este ușor să scriu aceste rânduri deoarece nu îmi place să vorbesc despre mine. Ca să dezvălui ceea ce simt, așa … public, înseamnă că pur și simplu … trebuie!

Poate li s-a întâmplat și altora … ca cineva care îți face „praf” niște ani din viață și brusc să facă … ceea ce trebuia să demonstreze și să consolideze în relație în acei ani care i-a avut, gratuit și întru totul, la dispoziție. Iar toate acestea să se întâmple când tu ai luat, de ceva timp, decizia că nu mai face parte din viața ta și să acționezi în consecință.

Dacă într-adevăr ar fi știut cine sunt, ar știi și faptul că sunt o persoană de cuvânt, cu multă demnitate, nu promit ceea ce nu pot face, dar nici nu mă întorc din drum când am spus: „Gata, totul s-a terminat, fiecare pe drumul lui!”

O astfel de decizie se ia atunci când celălalt te-a adus în pragul totalei dezamăgiri, când singur a spulberat ceea ce este foarte important într-o relație, încrederea și iubirea. Dacă alții aleg să se mintă pe ei înșiși și să accepte să rămână într-o relație toxică, este alegerea și problema lor, eu nu vreau așa ceva, niciodată … de orice natură ar fi această relație … de cuplu ori prietenie. Am luptat pentru valorile care le am și am plătit scump pentru acestea, nu am să permit nimănui să mă transforme în ceea ce eu nu sunt.

Iar eu … asta sunt … nu îmi place minciuna, nu accept „vrăjelile”, „aburelile” și lașitatea, oricât de drag mi-ar fi cineva, când te minte întruna … cum mai poți continua?

Eu una … nu pot, când mi-am pierdut încrederea în cineva, e pentru totdeauna, orice gesturi disperate ar face după aceea.

Am oferit șanse … chiar mult prea multe, nu le-ați meritat, din păcate mult prea mult timp am oferit pentru cine nu merita, sunt anii mei risipiți și care nu se vor mai întoarce niciodată. Nu mai am timp de pierdut, mi-am învățat lecția … ofer șanse, dar nu mai ofer ani, ofer iertare, dar când e meritată și urmată de fapte, gesturi concrete, coerente și care să consolideze relația.

Am pus la plural „nu le-ați meritat” … deoarece această postare este atât pentru tine … „el”, cât și pentru tine „ea”… . Asta este … o trădare nu vine singură …vine însoțită, desigur de cei care îi credeai cei mai de încredere oameni din viața ta!

Nu eu am pierdut, din contră, prin ceea ce ați ales să faceți, m-ați determinat să aleg și eu … să trăiesc cu adevărat, să fac schimbări radicale în viața mea … iar  acum, acest prezent, această cale luminoasă pe care merg  îmi place atât de mult, că nu aș renunța la ceea ce am ales, niciodată!

Așadar … nu mai insistați, e în zadar, deja devine penibil, nu numai că eu oricum nu răspund la apeluri ori pur și simplu închid, dar nu mă interesează nimic din ce spuneți și nici orice ați face, iar lacrimile voastre nu mă fac să simt nici măcar un strop de milă … absolut … nimic!

Și … da … uneori, în viață, orice ai face, este mult prea târziu, așadar nu mai risipiți timp și energie, eu nu mai simt decât: indiferență!

Nu mă impresionează, nu mă interesează, nu mai sunteți în viața mea, nu mai faceți parte din prezentul meu, o spun cu toată responsabilitatea, detașarea, fără resentimente, totul a trecut … nu mai simt absolut nimic!

Vedeți-vă de viața voastră și mergeți mai departe, pe drumul vostru, eu deja … de ceva timp, sunt pe alt drum!sens unic

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii! Postul Mare 2014

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)