IUBIRE vs ÎNDRĂGOSTIRE

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

ÎNDRĂGOSTIRE ŞI IUBIRE

„În starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viața se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relație, întrucât împreună cu el ai construit sau construiești un plan, un drum.

Îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile. … […]

Îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu. … […]

În îndrăgostire rațiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important. … […]

Îndrăgostirea este posesie, iubirea este dar. … […]

Îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întăresc iubirea.

Îndrăgostirea este alcătuită doar din senzații; iubirea cuprinde, în plus, și voință.

De fapt, îndrăgostirea este mai concordantă cu psihologia copilului care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul și imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, țin cont de el.

Îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparență; iubirea se hrănește din profunzimea celuilalt. Iubirea nu poate fi niciodată superficială. … […]

Îndrăgostirea este ucisă de suferință, iubirea înțelege suferința.

În îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.17-18)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii!

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)