27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Puntea de trandafiri – update :)

 

 

7 aprilie 2004 – 7 aprilie 2014

În 2009 am scris despre o „poveste” frumoasă și inedită, cu trandafiri, pe care am trăit-o în urmă cu … zece ani!

Nu vreau să filosofez despre cum trec anii. Important este ce se petrece în aceste punți de peste ani; cum i-ai valorificat acești ani, dacă ești altfel azi, transformat, purificat, mai bun, mai înțelept și împăcat cu inima ta în urma alegerilor făcute în tot acest timp, sau constați cu amărăciune că ești la fel, ori…mai rău.

Mulțumesc lui Dumnezeu, astăzi pot afirma cu tărie, că am motiv de sărbătoare!

Link-ul cu „Puntea de trandafiri” :

  https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2009/05/31/puntea-de-trandafiri/

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii!

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)