27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Postul Mare … o mare șansă a unui nou început!

 

Pentru mine, Postul Mare, este o nouă şansă, un nou început, un mare dar oferit de Isus!

De obicei oamenii îşi fac visuri, îşi pun dorinţe, când începe un nou an calendaristic, eu am năzuinţe şi vibrez cu întreaga fiinţă, când începe Postul Mare.

Sper din inimă că am să reuşesc să împlinesc tot ceea ce Dumnezeu îmi cere în acest timp al milostivirii, iubirii, speranței, iertării și dăruirii,  având astfel o inimă nouă în sărbătoarea Învierii!

 

Tuturor … un post binecuvântat cu bucuria împlinirii și a continuității.

Tot ceea ce reușiți să dobândiți în acest timp al postului, să prindă rădăcini și să aducă roade pe mai departe.

 

 

  Simon din Cirene

„Mergea agale pe drum.
Şi l-au pus la lucru.
Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, aşa cum se angajează un prieten mărinimos şi devotat pentru fratele său, istovit şi batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Şi tu l-ai acceptat.
Un om sărman şi neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru că ai vrut să trăieşti şi cu ajutorul pământesc al omului.
Doamne, şi eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung şi anevoios drumul oamenilor dacă îl străbaţi numai de unul singur.
Resping braţele care vor să mă ajute,
singur vreau să fac totul,
singur să lupt
şi singur să înving,
Deşi trece pe lângă mine poate un prieten, un soţ devotat, un frate drag, un vecin bine intenţionat sau
un tovarăş cumsecade.
Tu mi i-ai trimis şi de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
Deşi lumea n-o putem mântui decât împreună!
Dă-mi, Doamne, harul să recunosc şi să îi accept pe toţi Simonii din calea vieţii mele, chiar şi atunci când vin şovăind.”

(Michel Quoist)

Și a fost…Beatificarea!

„Lucrurile mari nu le facem noi, chiar dacă se fac prin noi”

Fericitul Vladimir Ghika

Am tot scormonit prin memoria afectivă ca să localizez mental acel moment în care am auzit prima dată de monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir. Deși am o memorie bună, nu reușesc să identific deloc cu precizie acea zi, dar cred că așa și trebuie, deoarece în inima și mintea mea este atât de prezent acest Fericit, așa cum este o persoană pe care o iubești și care îți crează sentimentul că te știi dintotdeauna.

Ani de zile m-am rugat: „pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în veci vecilor. Amin” … a fost o perioadă când îmi spuneam: „poate la anul te înduri Doamne” … iar în ultimii trei ani: „Doamne, facă-se voia Ta!”.

Când a sosit vestea cea mare și îndelung așteptată, eram deja, cumva, resemnată…dar în credință. Pentru un creștin adevărat, care persistă în rugăciune atunci când imploră o minune, Speranța, Credința și Iubirea nu pier pe cale!

Răspunsul divin întotdeauna vine atunci când trebuie și de cele mai multe ori, exact atunci când te aștepti mai puțin.

Joia Sfântă a anului 2013, 28 martie, nu am să o uit niciodată, a fost inedită, nu numai prin faptul că am aflat că pe 27 martie 2013, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika” dar… a și nins abundent, cine se mai aștepta la așa ceva!

Joia Mare, este oricum o zi specială, dar astfel a devenit și memorabilă, iar inedită a fost prin faptul că nu am să uit niciodată că am mers la Celebrările din Joia Mare îmbracată așa…ca în timpul Crăciunului, deși eram în Săptămâna Sfântă, iar când am traversat parcul Cișmigiu aveam un singur regret, că nu am aparatul de fotografiat la mine, ca sa imortalizez clipa….totul alb… dar, totuși, tufele acelea cu flori galbene *, care înfloresc primele primăvara și pe care le purtăm și în procesiunea de Florii, creau un contrast uimitor sfidând semețe zăpada!

Ziua Beatificării, 31 august 2013, a fost un dar divin pe de-a-ntregul!

Vremea, atmosfera de sărbătoare, Sfânta Liturghie a Beatificării celebrată sub cupola generoasă de la RomExpo, celebrarea acatistului dedicat Fericitului Vladimir Ghika și sfințirea cu Sfântul Mir a icoanei sale la biserica greco-catolică Sfântul „Vasile cel Mare” , toate acestea au creat o aură specială oferind strălucirea și bucuria aceea interioară care este primită numai prin credință și iubire deplină!

De acum, după toate cele ce am trăit, dincolo de euforia evenimentului, sper ca pentru fiecare admirator al Fericitului să înceapă o nouă etapă în care faptele concrete să fie mărturia vie a celor trăite la beatificare, ca să nu se prăfuiască exaltarea spirituală prin uitare lasând-o pe raftul amintirilor de suflet.

Ce va urma Fericite Vladimir Ghika?

Canonizarea!

Fotografii de la Beatificare, RomExpo;

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013-beatificarea-mons-vladimir-ghika-romexpo-bucuresti-31th-august-2013-beatification-of-mons-vladimir-ghika-bucharest-31-de-agosto-de-2013-beatificacin-de-mons-vladimir-ghik/

Fotografii de Acatistul Fericitului Vladimir Ghika și sfintirea icoanei-biserica greco-catolica sf.Vasile cel Mare:

http://irinaisacescufotografii.wordpress.com/2013/09/03/31-august-2013beatificare-acatistul-fericitului-vladimir-ghika-si-sfintirea-cu-sfantul-mir-a-icoanei-biserica-greco-catolica-sf-vasile-cel-mare-bucuresti/

*Forsythia × intermedia

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a şaptea

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele care în mod deosebit venerează şi slăvesc îndurarea mea şi cufundă-le în milostivirea mea. Aceste suflete au suferit în cea mai mare măsură Patima mea şi au pătruns mai adânc în spiritul meu. Ele sunt oglinda vie a inimii mele milostive. Aceste suflete vor străluci cu o lumină aparte în viaţa viitoare. Nici unul nu va sfârşi în focul infernului; pe fiecare dintre ele îl voi apăra într-un fel deosebit în ceasul morţii».

Preamilostive Isuse, a cărui Inimă este însuşi iubirea, primeşte la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele care în mod deosebit venerează şi slăvesc măreţia milostivirii tale.

Aceste suflete sunt puternice prin puterea lui Dumnezeu însuşi, iar în mijlocul oricărui fel de chinuri şi adversităţi, înaintează încrezătoare în îndurarea ta. Aceste suflete sunt legate de Isus şi poartă pe umeri întreaga omenire. Ele nu vor fi judecate aspru, ci îndurarea ta le va cuprinde în ceasul morţii.

Sufletul care slăveşte bunătatea Domnului său

este iubit de acesta în mod deosebit,

este mereu aproape de izvorul viu

şi atinge harul Milostivirii Divine.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi sufletele care slăvesc şi venerează cel mai mare atribut al tău, adică milostivirea ta nemăsurată, şi care sunt cuprinse în Inima milostivă a lui Isus. Aceste suflete sunt o evanghelie vie, mâinile lor sunt pline de fapte bune şi sufletul lor este plin de bucurie şi cântă celui Preaînalt imnul milostivirii.

Te implor, o Doamne, arată-le lor milostivirea ta după speranţa şi credinţa pe care şi-au pus-o în tine; să se împlinească în aceştia promisiunea lui Isus care le-a spus: «Sufletele care vor cinsti milostivirea mea nemăsurată, eu însumi le voi apăra ca pe însăşi slava mea în timpul vieţii, dar mai ales în ceasul morţii». Amin.

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.