Un curcubeu deasupra inimii

El camino – The Way – Calea

– pelerinajul către Santiago de Compostela –

iulie – august – 2004

10 ani!

Când au trecut oare anii aceștia?

Dacă mă gândesc la pelerinaj, am senzația că ieri m-am întors din Spania, dar dacă mă gândesc privind la zbuciumul și transformările din acești ani, parcă a fost un secol!

De multe ori, în acești ani, m-am hrănit cu amintirea fericirii pure și intense pe care am trăit-o în acea lună cât am stat în Spania, sentiment sublim care nu m-a părăsit din clipa în care am urcat în avion, zburând spre Madrid, în 24 iulie 2004, până în 24 august 2004, când am coborât din avion la București.

Am căutat, de multe ori în acești ani, măcar o fărâmă din acea stare divină trăită în timpul pelerinajului, dar nu am regăsit-o … decât începând cam … de vreo trei luni încoace. Nu este atât de intensă ca aceea, totuși tresalt de bucurie că m-a regăsit și sub această formă, nu credeam că va mai fii posibil pentru mine să vibrez astfel … dar nu ai cum să compari…nu suferă comparație, starea din timpul pelerinajului e specială, iar cine a reușit să fie pelerin pe El Camino mă înțelege cel mai bine … nu se poate descrie așa ceva … pur și simplu se trăiește cu toată ființa!

Cum totul este proaspăt în mine, fiecare zi din timpul pelerinajului este prezentă în inima și mintea mea, absolut intactă, îmi amintesc cu claritate fiecare pas, o să scriu și descriu, aici pe blog, timp de mai multe zile, parcursul spiritual, locurile de neuitat prin care am trecut și ... tot așa! 

În acești zece ani mi-am dorit de foarte multe ori să scriu despre experiența El Camino, chiar visam la o carte, dar de fiecare dată … ceva, undeva, se împotmolea… dar acum înțeleg foarte limpede de ce … dar aceasta este o dezvăluire spre … finalul poveștii . Sper că am reușit să provoc curiozitatea și interesul și mă veți însoții în această călătorie de și pentru suflet.

Mulțumesc, Ami! Mulțumesc, Iulia!

 

Când cineva drag „pleacă” pentru totdeauna, acolo… în „lumea” perfectă și divină, speri că în timp suferința se va diminua.

Intr-adevăr, nu mai sufăr atât de crunt ca acum patru ani cand „a plecat” Ami și ca acum trei ani când „a plecat” Iulia, dar tot mă doare și îmi este dor…

Despre Ami (Ana Maria) am scris aici, acum trei ani :

https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2011/07/25/domnita-ami/

Iulia mi-a fost bună prietenă…mulți ani. Nu am scris nimic despre ea și nici nu ofer prea multe detalii deoarece familia nu vrea aceasta; nici la înmormântarea ei nu au fost decât soțul și părinții…așa au dorit, iar noi ceilalți le-am respectat durerea. Pot să spun doar că avea o carieră absolut fabuloasă, s-a sacrificat mult prea mult pentru această carieră … a ajuns la 35 de ani unde mulți nu ajung nici în două vieți, o admiram pentru aceasta, dar mereu o întrebam: „Tu când îți mai trăiești cu adevărat viața?”… răspunsul varia în funcție de ceea ce avea atunci de finalizat: „Promit că: după masteratul acesta; după doctorat; după ce finalizez cartea acesta…după…după… ” … și la 35 de ani a „plecat”.

Categoric, este absolut necesar să te sacrifici și să lupți în viață pentru idealurile tale, ca sa îți împlinești visurile nu e ușor, e nevoie de dăruire, implicare totală și multe sacrificii, dar la un moment dat e bine să îți dai „voie” să trăiești, să iei un mic răgaz, să te bucuri de ce ai realizat, să iei o „vacanță” bine meritată…pentru o perioadă, ca să te poți reîncărca pentru ceea ce urmează.

Iulia a fost o persoană blândă, bună, generoasă și foarte iubită, a lăsat în urmă numai amintiri frumoase, mult respect și iubire.  Cu ceva timp înainte „să plece” mi-a spus că singurul ei regret este că a sacrificat persoanele pe care le-a iubit și au iubit-o cu adevărat și le-a „furat” timpul… acesta a fost singurul ei regret, că nu și-a făcut timp pentru iubire … .

În ultimii patru ani am trecut prin foarte multe situații dramatice, devastatoare și dureroase, dar de câte ori simțeam că mai am puțin și mă prăbușesc … „apărea” Iulia … ori Ami și mă dojeneau spunându-mi :

„Ești în viață, trăiește … mai poți iubi, visa, spera, mângâia, râde, dansa, îmbrățișa, cânta, crea…bucură-te, lumea e a ta!”

Vă mulțumesc … și îmi tare dor de voi!

IUBIREA

Din 1 ianuarie 2014 am dorit să postez câteva gânduri de întâmpinare a noului an calendaristic…așa…să fie ceva deosebit pentru a-mi sublinia trăirea, împlinirea, ceea ce simt că am devenit în anul care a trecut și să fie ca un motto pentru anul în curs. Nu sunt genul care să considere trecerea de peste ani motiv de exaltare și schimbare radicală, fix la 00.01 ale noului an!

Știu că transformările durează și sunt parte din lupta personală, nu se schimbă totul ca prin miracol, doar la trecerea dintre ani!

Pentru mine, Postul Mare reprezintă un timp al deciziilor, consider acest timp sfânt ca fiind marea oportunitate a unui nou început pe care divinitatea ni-l oferă cu infinită Iubire și Milostivire!

……

Iată că suntem deja în 10 februarie … la mai bine de o lună și ceva de la 1 ianuarie și la aproape o lună până să înceapă Postul Mare!

Dacă nu am reușit să descriu cât mai concret ceea ce doream să transmit la început de an, înseamnă că astăzi este timpul potrivit   … oricum … pentru mine, în Iubire, mult mai presus sunt faptele, prefer Iubirea trăită, dovedită și împărtășită, decât iubirea vorbită … care ia forma unor simple cuvinte înșiruite și lacrimi prăfuite … .

IUBIREA

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

SĂ NU NE TEMEM SĂ IUBIM

„Iubirea este un risc.

Riscul de a te pierde în celălalt fără să te mai regăsești, riscul de a te opri, dar e și posibilitatea de a te adânci în celălalt și a ști să vă regăsiți, împreună, mai plini de viață.

Iubirea este descoperire.

Înseamnă să joci cu cărțile pe față când toată lumea din jur ne învață să ne ascundem, să ne protejăm, să folosim orice mijloc ca să nu ne expunem, să nu fim răniți, uciși, cumpărați.

Iubirea este adevăr.

Nu iubește subterfugiile, compromisurile, comunicarea dublă, triplă. Este directă și merge la esență.

Iubirea este proiect.

Este menită morții, dacă nu este inserată într-un itinerar, dacă nu face parte dintr-un drum ce urmează să fie străbătut.

Iubirea este alegere.

Înseamnă să nu acceptăm pasivi ceea ce ni se propune, ci să alegem să avem un rol activ, creativ în formarea relației, să nu alegem drumul cel mai comod, ci pe cel care duce la adevărata comuniune, mai întâi a minților, apoi a trupurilor.

Iubirea este demnitate.

Nu acceptă ceea ce vine la întâmplare, nici nu umple cu sex golul interior, ci are respect față de sine, față de propria unicitate.

Iubirea este integritate.

Niciodată o relație adevărată de iubire nu produce rupturi sau răni propriei identități, dimpotrivă, o împlinește, o face să crească.

Iubirea înseamnă a da sens.

A trăi experiența iubirii înseamnă a deveni o verigă din lanțul semnificațiilor pe care le capătă viața ființelor vii.

Iubirea este cunoaștere.

Datorită ei, putem deveni părtași la înțelepciune, putem cunoaște drumuri noi, care altfel rămân necunoscute, putem ajunge la noi înșine.

Dar pentru toate acestea există și reversul medaliei.

Iată de ce iubirea este și libertate. […] … deoarece a iubi este o capacitate. Nu este un dar gratuit, nu este pentru toți. Sau, mai bine spus, toți putem să iubim, această facultate stă în puterea noastră, dar puțini sunt cei care o caută, o găsesc, o practică, deoarece capacitatea de a iubi merge mână în mână cu capacitatea de evoluție personală. Nici una, nici alta nu vine în mod gratuit, ca un dar din afara noastră, un dar ce poate ajunge la toți, un eveniment extraordinar. […] …

Doar cunoscându-ne pe noi înșine putem cunoaște iubirea.

Pentru că e același lucru.

Maturitatea personală, capacitatea de a iubi, da, este o stare extraordinară, pe care cu toții vrem s-o trăim, s-o experimentăm; dar ea nu ține de destin, de întâmplare, ci este rodul unui lung și greu drum de pregătire, de antrenament. […] …

Să nu invidiem perechea fericită, persoana matură! Să nu ne gândim că suntem lipsiți de noroc sau incapabili! În noi, în noi toți există posibilitatea de a evolua, capacitatea de a iubi.

Pentru asta am fost creați.

Aceasta este menirea noastră.

Unica.

Să nu ne mai gândim, așadar, că fericirea în dragoste sau înțelepciunea sunt daruri venite cine știe de unde și că ajung doar la cei norocoși.

Ci să fim atenți.

Nu putem iubi dacă nu am început un proces de evoluție.

Aceasta este cheia magică pentru a înainta, cu pași mici, dar siguri, pe drumul iubirii.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.12-14)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline  http://www.pauline.ro/

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a opta

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele care sunt în temniţa purgatoriului şi cufundă-le în abisul milostivirii mele. Torentele sângelui meu să le aline setea. Toate aceste suflete sunt mult iubite de mine; acum ele împlinesc dreptatea mea; stă în puterea ta să le aduci alinare. Ia din comoara Bisericii mele toate indulgenţele şi oferă-le pentru ei. Oh, dacă le-ai cunoaşte chinurile, ai da mereu pomană pentru sufletele lor şi ai plăti datoriile pe care aceştia le au faţă de dreptatea mea!»

Preamilostive Isuse, care ai spus că doreşti îndurare, iată că eu călăuzesc la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele din purgatoriu, suflete care îţi sunt foarte dragi şi care, totuşi, trebuie să împlinească dreptatea ta.

Torentele Sângelui şi ale Apei care izvorăsc din Inima ta, să stingă focul purgatoriului, astfel încât puterea milostivirii tale să fie slăvită acolo.

Din cuptorul îngrozitor al focului purgatoriului

un plânset se înalţă către milostivirea ta,

şi sufletele primesc mângâiere, uşurare şi răcorire,

în torentul format din Sânge şi Apă.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi sufletele care suferă în purgatoriu şi care sunt cuprinse în Inima preamilostivă a lui Isus. Te implor în numele Patimilor dureroase ale Fiului tău Isus şi al amărăciunii care a cuprins preasfântul său suflet, arată îndurarea ta sufletelor care se află sub privirea dreptăţii tale, nu privi spre ei decât prin rănile Fiului tău preaiubit, Isus, căci noi credem că bunătatea şi milostivirea ta sunt fără margini. Amin.

 

 

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a şaptea

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele care în mod deosebit venerează şi slăvesc îndurarea mea şi cufundă-le în milostivirea mea. Aceste suflete au suferit în cea mai mare măsură Patima mea şi au pătruns mai adânc în spiritul meu. Ele sunt oglinda vie a inimii mele milostive. Aceste suflete vor străluci cu o lumină aparte în viaţa viitoare. Nici unul nu va sfârşi în focul infernului; pe fiecare dintre ele îl voi apăra într-un fel deosebit în ceasul morţii».

Preamilostive Isuse, a cărui Inimă este însuşi iubirea, primeşte la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele care în mod deosebit venerează şi slăvesc măreţia milostivirii tale.

Aceste suflete sunt puternice prin puterea lui Dumnezeu însuşi, iar în mijlocul oricărui fel de chinuri şi adversităţi, înaintează încrezătoare în îndurarea ta. Aceste suflete sunt legate de Isus şi poartă pe umeri întreaga omenire. Ele nu vor fi judecate aspru, ci îndurarea ta le va cuprinde în ceasul morţii.

Sufletul care slăveşte bunătatea Domnului său

este iubit de acesta în mod deosebit,

este mereu aproape de izvorul viu

şi atinge harul Milostivirii Divine.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi sufletele care slăvesc şi venerează cel mai mare atribut al tău, adică milostivirea ta nemăsurată, şi care sunt cuprinse în Inima milostivă a lui Isus. Aceste suflete sunt o evanghelie vie, mâinile lor sunt pline de fapte bune şi sufletul lor este plin de bucurie şi cântă celui Preaînalt imnul milostivirii.

Te implor, o Doamne, arată-le lor milostivirea ta după speranţa şi credinţa pe care şi-au pus-o în tine; să se împlinească în aceştia promisiunea lui Isus care le-a spus: «Sufletele care vor cinsti milostivirea mea nemăsurată, eu însumi le voi apăra ca pe însăşi slava mea în timpul vieţii, dar mai ales în ceasul morţii». Amin.

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a şasea

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele blânde şi umile şi cele ale copiilor şi cufundă-le în îndurarea mea. Aceste suflete seamănă cel mai mult cu inima mea. Acestea m-au susţinut în chinul amar al agoniei. I-am văzut ca îngerii pământului care vor veghea lângă altarele mele. Asupra lor voi revărsa torente de haruri. Doar un suflet umil este capabil să primească harul meu; deplina mea încredere sufletelor umile».

Preamilostive Isuse, care ai spus: «Învăţaţi de la mine care sunt blând şi smerit cu inima», primeşte la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele blânde şi miloase şi sufletele copiilor.

Aceste suflete trezesc admiraţia întregului paradis şi se bucură de mulţumirea Tatălui Ceresc; formează un buchet de flori în faţa tronului lui Dumnezeu, de al cărui parfum se bucură însuşi Dumnezeu.

Aceste suflete au sălaş permanent în Inima preamilostivă a lui Isus şi cântă fără încetare imnul iubirii şi al milostivirii pentru vecie.

Cu adevărat sufletul umil şi blând

cunoaşte paradisul chiar pe acest pământ,

şi de mireasma inimii sale umile

se desfată însuşi Creatorul.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi la sufletele blânde şi umile şi la sufletele copiilor, care sunt cuprinse în adăpostul Inimii preamilostive a lui Isus. Aceste suflete seamănă cel mai mult Fiului tău; parfumul lor se înalţă de pe pământ şi ajunge la tronul tău. Tată al milostivirii şi al oricărui bine, te implor pentru dragostea şi mulţumirea pe care le ai pentru aceste suflete, binecuvântează întreaga lume, în aşa fel încât toate sufletele să cânte împreună laudele milostivirii tale pentru toată veşnicia. Amin

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a cincea

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele ereticilor şi ale schismaticilor şi cufundă-le în marea milostivirii mele. În timpul crudelor mele patimi mi-au rănit trupul şi inima, adică Biserica mea. Când se vor întoarce la unitatea Bisericii, rănile mele se vor vindeca şi în acest fel îmi vor uşura Patimile».

Preamilostive Isuse, care eşti bunătatea însăşi, tu nu refuzi să dai lumină celor care ţi-o cer; primeşte la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele ereticilor şi ale schismaticilor.

Atrage-i cu lumina ta la unitatea Bisericii şi nu-i lăsa să părăsească adăpostul Inimii tale preamilostive, ci fă ca şi aceştia să slăvească generozitatea milostivirii tale.

Chiar şi pentru cei care sfâşie

haina unităţii tale

revarsă din Inima ta izvor de milă.

Atotputernicia milostivirii tale, o Doamne,

Poate să scoată din greşeală şi aceste suflete.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi spre sufletele ereticilor şi ale schismaticilor, care au risipit bunurile tale şi au abuzat de harurile tale, persistând cu încăpăţânare în greşelile lor. Nu lua în seamă greşelile lor, ci iubirea Fiului tău şi patimile sale amare care le-a luat asupra sa pentru ei, deoarece şi ei sunt cuprinşi în Inima preamilostivă a lui Isus. Fă ca şi aceştia să laude marea ta îndurare în vecii vecilor. Amin.

 

 

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a doua

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele preoţilor şi ale călugărilor şi cufundă-le în milostivirea mea nemăsurată. Aceştia mi-au dat puterea de a depăşi Patima amară. Prin ei, ca prin nişte canale, milostivirea mea coboară asupra omenirii».

Preamilostive Isuse, de la care vine orice bine, fă să crească în noi harul, pentru a împlini opere de caritate, ca cei care ne văd să-l laude pe Tatăl milostivirii care este în ceruri.

Izvorul iubirii lui Dumnezeu,

zăboveşte în inimile curate,

purificate în marea milostivirii,

luminoase ca stelele,

limpezi ca aurora.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi pe cei aleşi să lucreze în via ta, sufletele preoţilor şi ale călugărilor şi dă-le lor puterea binecuvântării tale, şi pentru simţămintele Inimii Fiului Tău, Inima în care aceştia sunt cuprinşi, dăruieşte-le lor puterea luminii tale, pentru ca să-i poată călăuzii pe ceilalţi pe calea mântuirii, în aşa fel încât să poată cânta împreună pentru veşnicie laudele milostivirii tale infinite. Amin.

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Novenă către Milostivirea Divină

„Novena către Milostivirea Divină se recită ca pregătire pentru sărbătoarea Milostivirii Divine, în fiecare zi începând cu Vinerea Sfântă până în sâmbăta care precedă sărbătoarea în sine, care este celebrată în prima duminică după Paşti.

Despre această novenă, Isus a spus că cine o rosteşte va obţine «tot felul de haruri», cu condiţia să se spovedească, să demonstreze prin propria viaţă credinţa în Dumnezeu și să facă bine aproapelui.

Jurnalul sfintei Faustina ne îngăduie să cunoaştem motivele pentru care Isus a cerut această rugăciune «În fiecare zi vei călăuzi spre Inima mea un grup diferit de suflete şi le vei cufunda în marea milostivirii mele. Eu voi introduce toate aceste suflete în casa Tatălui meu. Vei face acest lucru în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare. Eu nu voi refuza nimic niciunui suflet pe care îl vei conduce către izvorul milostivirii mele. În fiecare zi vei cere Tatălui meu haruri pentru aceste suflete în numele Pătimirii mele dureroase».

Novena poate fi făcută fie ca pregătire pentru sărbătoarea Milostivirii Divine, fie când se doreşte manifestarea propriei devoţiuni către Milostivirea Divină sau când se cere vreun har deosebit. Condiţiile indicate de Biserică pentru a practica cum trebuie această devoţiune sunt spovedania, recitarea novenei timp de nouă zile consecutiv şi participarea zilnică la jertfa Euharistică.”

În fiecare zi, la începutul rugăciunii, se rostesc următoarele:

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

 

O, Doamne Dumnezeule, vino şi salvează-mă.

Doamne, vino repede în ajutorul meu.

 

Slavă Tatălui …

Crezul …

Ziua întâi

«Astăzi călăuzeşte spre mine întreaga omenire şi mai ales pe toţi păcătoşii şi cufundă-i în marea mea milostivire… Aşa îmi vei alina tristeţea amară pe care o simt pentru pierderea sufletelor».

Preamilostive Isuse, care te poţi îndura de noi şi ne poţi ierta, privind nu la păcatele noastre, ci la credinţa pe care o avem în infinita ta bunătate, primeşte-ne la adăpostul Inimii tale preamilostive şi păstrează-ne aici pentru veşnicie.

Te implorăm în numele dragostei care te uneşte cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

O, Atotputernicie a Milostivirii Divine,

adăpost pentru omul păcătos,

tu care eşti milostiv

şi o mare de compasiune,

ajută-l pe cel care te invocă plin de umilinţă.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi mai ales pe sărmanii păcătoşi şi toată omenirea, care este cuprinsă în Inima preamilostivă a lui Isus, şi pentru dureroasele sale patimi, arată-ne nouă îndurarea ta, pentru ca în toate veacurile să putem slăvi atotputernicia milostivirii tale. Amin

Introducerea si textul novenei sunt preluate integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.