Totul are un sens, nimic nu este întâmplător!

Devino ceea ce ești

Nimic nu are loc din întâmplare

„Când intrăm pe calea potrivită ce duce spre scopul nostru, în mod miraculos, totul devine mai ușor, mai simplu.

Și persoanele pe care le întâlnim în acele momente sunt cele potrivite.

Noi atragem persoanele asemănătoare nouă.

Depinde și de momentul prin care trecem.

Dacă suntem pozitivi, atragem persoane pozitive, dacă suntem negativi atragem persoane negative, dacă suntem într-un proces de autodistrugere vom atrage persoane care, la rândul lor, se autodistrug …

De altfel, noi suntem ceea ce gândim.

Gândurile sunt foarte importante!

Determină comportamentele noastre, acțiunile noastre, influențează corpul nostru, declanșează boli, suferințe sau ne conduc spre starea de sănătate, spre bucurie …

În fond, ne lamentăm, bombănim, uneori luptăm, dar fără să ne dăm seama că devenim ceea ce am decis să fim.

Ceea ce cu adevărat gândim despre noi înșine.

Scopul pentru care am venit pe pământ, pentru care Dumnezeu ne-a chemat, este deja în acțiune.

Este mereu în acțiune.

În tăcere.

Fără a ieși în evidență.

Ne conduce spre trăirea anumitor întâlniri, dureri, experiențe ce ne vor duce către el.

Nimic nu este întâmplător.

Și chiar ceea ce noi considerăm a fi erori, greșeli, nu sunt decât tentative nereușite, momente de antrenament, de ucenicie, probe parțiale sau generale în vederea atingerii scopului.

Nu există coincidențe.

Sau, altfel spus, când cineva intră în viața noastră, există întotdeauna o rațiune.

Un motiv.

Dictat de scopul ce vrea să fie atins.

Dumnezeu ne vorbește în permanență.

În fiecare zi.

În fiecare minut.

Depinde de noi dacă știm să îl ascultăm.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce ești – Un parcus de psihospiritualitate creștină, pg.24-25)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

„Autoanaliza”

„Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi”

„Instrumente”

„Autoanaliza”

„A ne întoarce în trecut de dragul trecutului, a ne amăgii cu idealizarea lui este paralizant, devine fugă de realitate. A explora în schimb trecutul pentru a da sens celor întâmplate, ne ajută să creem istoria personală.

Pentru fiecare dintre noi, din momentul apariţiei noastre pe acest pământ, începe o istorie.

Fiecare fiinţă umană are datoria, obligaţia de a deveni conştientă de propria individualitate.

În acest scop, propun câteva metode utile pentru o mai bună conştientizare a istoriei noastre personale:

examinarea cotidiană, evaluarea din exterior, reflecţia, exerciţiul.”

 

 

 

 

 

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiţi – Note de psihoterapie pentru toţi), pg.69)