DOMNIȚA AMI

A trecut un an de când Ami (Ana Maria), a plecat la Tatăl nostru ceresc.

                            

Eu am cunoscut-o pe Ami când deja se lupta cu boala. M-a cucerit imediat prin naturaleţea cu care acceptase condiţia ei. Ami, fiind unica soră a prietenei mele dragi, Dana, era deja parte din viaţa mea şi devenise o fiinţă dragă inimii mele.

Când iubeşti pe cineva care îţi este alături necondiţionat, acceptându-te aşa cum eşti şi dăruindu-ţi multe momente de viaţă memorabile, aşa cum au făcut cu mine, Dana şi soţul ei, Juan Pablo, iubeşti şi ceea ce ei iubesc.

Iar ei au iubit-o din tot sufletul pe Ami şi au luptat ca să o salveze.

Când mă gândesc la Ami, îmi vin în minte două cuvinte: IUBIRE şi RUGĂCIUNE!

A fost şi este foarte iubită Ami!

Rar mi-a fost dat să întâlnesc atâta iubire şi devotament, ca în această familie. Poate ei nu ştiu aceasta, o iau ca pe ceva firesc, dar ceea ce îi uneşte pe ei ca familie, nu întâlneşti (din păcate), la multe alte familii.

Adorată de soţul ei, Dragoş, aproape divinizată de către mama ei, Adriana, alintată şi protejată de tatăl ei, Adrian, ocrotită şi iubită de soacra ei şi familia acesteia, respectată şi iubită de elevii ei cărora le-a predat biologia, de către colegi şi cunoscuţi, Ami a fost înconjurată de multă iubire.

Multe au fost rugile ce au însoţit-o şi susţinut-o pe Ami în suferinţa ei.

Ştiu că multe persoane s-au rugat pentru sănătatea ei, ca să-şi revină şi să îşi continue drumul vieţii. M-am rugat şi eu, neîncetat, sperând mereu într-o minune, aşa cum citisem în foarte multe cărţi, aşa cum avusesem privilegiul să cunosc astfel de persoane care au trăit minunea vindecării de o boală incurabilă.

Am suferit crunt când a plecat la Tatăl, aveam senzația că totul este un coșmar și am să mă trezesc din el, nu am putut să vorbesc mai bine de o săptămână, pur și simplu nu reușeam să articulez prea multe cuvinte…

De ce nu a făcut şi cu ea Dumnezeu o astfel de minune? Nu ştiu și nici nu îndrăznesc să întreb, doar îi mulțumesc Domnului că am cunoscut o minune pe nume…AMI !

Nu pot să vorbesc despre Ami la trecut, pentru mine ea …este…, de aceea în inima mea va avea mereu un loc special și când mă gândesc la ea îmi apare în față ca o Domniță fericită, așa cum era în ziua nunții ei.

Fotografiile sunt grăitoare…. și după cum bine spune soțul ei, Dragoș …

     ..„AMI …. e AMI” !