Totul are un sens, nimic nu este întâmplător!

Devino ceea ce ești

Nimic nu are loc din întâmplare

Când intrăm pe calea potrivită ce duce spre scopul nostru, în mod miraculos, totul devine mai ușor, mai simplu.

Și persoanele pe care le întâlnim în acele momente sunt cele potrivite.

Noi atragem persoanele asemănătoare nouă.

Depinde și de momentul prin care trecem.

Dacă suntem pozitivi, atragem persoane pozitive, dacă suntem negativi atragem persoane negative, dacă suntem într-un proces de autodistrugere vom atrage persoane care, la rândul lor, se autodistrug …

De altfel, noi suntem ceea ce gândim.

Gândurile sunt foarte importante!

Determină comportamentele noastre, acțiunile noastre, influențează corpul nostru, declanșează boli, suferințe sau ne conduc spre starea de sănătate, spre bucurie …

În fond, ne lamentăm, bombănim, uneori luptăm, dar fără să ne dăm seama că devenim ceea ce am decis să fim.

Ceea ce cu adevărat gândim despre noi înșine.

Scopul pentru care am venit pe pământ, pentru care Dumnezeu ne-a chemat, este deja în acțiune.

Este mereu în acțiune.

În tăcere.Lacul Morii-crangasi-nov.2013

Fără a ieși în evidență.

Ne conduce spre trăirea anumitor întâlniri, dureri, experiențe ce ne vor duce către el.

Nimic nu este întâmplător.

Și chiar ceea ce noi considerăm a fi erori, greșeli, nu sunt decât tentative nereușite, momente de antrenament, de ucenicie, probe parțiale sau generale în vederea atingerii scopului.

Nu există coincidențe.

Sau, altfel spus, când cineva intră în viața noastră, există întotdeauna o rațiune.

Un motiv.

Dictat de scopul ce vrea să fie atins.

Dumnezeu ne vorbește în permanență.

În fiecare zi.

În fiecare minut.

Depinde de noi dacă știm să îl ascultăm.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce ești – Un parcus de psihospiritualitate creștină, pg.24-25)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

Anunțuri

IUBIRE vs ÎNDRĂGOSTIRE

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

ÎNDRĂGOSTIRE ŞI IUBIRE

„În starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viața se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relație, întrucât împreună cu el ai construit sau construiești un plan, un drum.

Îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile. … […]

Îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu. … […]

În îndrăgostire rațiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important. … […]

Îndrăgostirea este posesie, iubirea este dar. … […]Iubire vs Indragostire

Îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întăresc iubirea.

Îndrăgostirea este alcătuită doar din senzații; iubirea cuprinde, în plus, și voință.

De fapt, îndrăgostirea este mai concordantă cu psihologia copilului care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul și imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, țin cont de el.

Îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparență; iubirea se hrănește din profunzimea celuilalt. Iubirea nu poate fi niciodată superficială. … […]

Îndrăgostirea este ucisă de suferință, iubirea înțelege suferința.

În îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.17-18)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

Despre lașitate

Deoarece imi e dat sa vad si sa traiesc cu multe „acte de suprema lasitate” ale semenilor mei, care „se strecoara” relational, numai sa nu aleaga cumva in mod vizibil si responsabil, ma refer in primul rand la cei care fac parte, intr-un anume fel, din viata mea…revin cu o postare mai veche de a mea…dar se pare, ca iata, este totusi … atat de actuala!
Categoric…nu imi plac oamenii lasi!
Aceia care nu au „coloana vertebrala” si traiesc intr-o vesnica „abureala”! Decat cuvinte maiastru insiruite, fara a fi dovedite prin fapte concrete si edificatoare, mai bine… pace si liniste
!

Ce este lașitatea?

  LAȘ, -Ă, lași (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. DEX `98.

   Avem percepții diferite în a cataloga o anumită atitudine în fața vieții, drept lașitate. Pentru cineva care este un maestru al disimulării, lașitatea personală va trece drept diplomație, este atât de obișnuit să jongleze cu minciuna incât ajunge să creadă că este adevărat ceea ce afirmă.

   Cel care care evită să aleagă și să își asume responsabilitatea alegerii, cu siguranță nu va recunoaște aceasta drept lașitate și fugă de responsabilitate, ci prudență și înțelepciune. Lăsând mereu totul la voia întâmplării, eventual să rezolve altcineva ceea ce era de datoria lui să împlinească, evitând chiar și să iși reamintească că Dumnezeu ne-a oferit, din iubire, liberul arbitru.

Meteora -  Manastirea sf.Stefan

     Lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă.
(Octavian Paler)

   Indiferența – mai distrugătoare și necruțătoare decât cea mai devastatoare boală. Experiențele de viață ale multor semeni au condus către această unică și tristă concluzie. Dar cea mai sfâșietoare formă este cea care vine din partea apropiaților, a prietenilor care au primit titlu de „adevărați”, cei care au fost lângă tine mereu. Mai mare este șocul primit din partea lor, decât durerea pricinuită de necazul în sine. Atunci descoperi că de fapt au fost lângă tine atâta timp cât nu a fost nevoie să se implice, să ia atitudine și să facă o alegere.

   Slavă Domnului că s-a văzut pe cine se poate conta! Este atât de nociv să trăiești în minciună, să fii înșelat și amăgit, cu atât mai mult să nu știi aceasta. Așadar, cine are în viața lui o persoană deosebită, curajoasă și pe care pot conta, să îi mulțumească zilnic Domnului pentru acest privilegiu, deoarece nu este neapărat un merit personal, celălalt a ales să fie astfel. Este o comoară de neprețuit, care trebuie valorizată și protejată, altfel …

  „Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minți nepricepute și brațe închise. Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconștientă, ci adevăratul curaj, care în fața fiecărei probleme spune liniștit: Există cu siguranță o soluție pe undeva, iar eu o voi găsi

(Bruno Ferrero)

   Îndrăznesc să completez : Există cu siguranță o soluție pe undeva și cu ajutorul lui Dumnezeu o voi găsi!

„A trăi consecinţele”

„Devino ceea ce eşti” – Un parcurs de psihospiritualitate creştină

„A trăi consecinţele”

„Cred că mulţi dintre noi sunt în această situaţie. Pretind ca Dumnezeu să îi ajute mult, dar, în realitate, nu fac nimic pentru a-i permite lui Dumnezeu să îi ajute.

La fel se întâmplă cu relele intenţii.

  Dumnezeu nu permite ca răul să învingă asupra binelui.

Niciodată. delimitare

  Am cunoscut mulţi fondatori, de-a lungul existenţei mele. Dar am văzut, deopotrivă, multe fundaţii, multe opere, multe comunităţi care au eşuat… De ce? Probabil era ceva ce nu funcţiona la nivel spiritual.

  Când cineva îşi propune să construiască ceva, să constituie societăţi, fundaţii, asociaţii, ar trebui întotdeauna să se roage şi să invoce protecţia Sfintei Treimi: Tatăl, Isus Cristos şi Duhul Sfânt.

  Eu spun mereu: să facem orice şi dacă este o lucrare plăcută lui Dumnezeu, va dura şi va avea succes, dacă nu, va înceta.

  De exemplu, este dificil ca o lucrare făcută de oameni al căror unic obiectiv este acela de a face bani, să poată supravieţui mult timp.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce eşti– Un parcurs de psihospiritualitate creştină, pg.50)

Pentru cel mai iubit frate, LA MULTI ANI!

Cu toata dragostea unicului meu frate, LA MULŢI ANI!

Eram şi eu un copil, nu îmi amintesc clar şi limpede ziua de 27 aprilie când s-a născut unicul meu frate, dar îmi amintesc foarte bine două momente, când a fost adus acasă de la maternitate şi mi s-a subliniat răspicat să fiu foarte atentă cu el că este foarte mic, deoarece s-a născut la 7 luni Smile …. apoi momentul când cei mari nu erau atenţi şi m-am dus la pătuţul lui şi am descoperit într-adevăr o fiinţă mică, delicată, pură şi cu nişte ochi incredibil de mari, l-am mângâiat cu infinită duioşie şi atunci m-a prins de mână….în acel moment mi-am spus „am să te ocrotesc întotdeauna, niciodată nu îţi mai dau drumul” … şi aşa a fost!

Anii au trecut, nu i-am „dat drumul de mână”, dar nici el mie, este un frate cum numai în poveşti mai întâlneşti…de multe ori el a fost pentru mine fratele mai mare, iar pentru aceasta nu am cuvinte să îi mulţumesc…Red heart

Îmi pare tare rău când re27 apr 2013marc, aud, văd şi cunosc fraţi care pur şi simplu se urăsc!  Trist, foarte trist…atunci nu am cum să nu mă gândesc la mult iubitul meu frate care este o mare binecuvântare în viaţa mea şi nu contenesc în a-i mulţumii Domnului pentru minunatul dar pe care mi l-a făcut în acea duminică de 27 aprilie, când s-a născut extraordinarul meu frate!

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a şaptea

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele care în mod deosebit venerează şi slăvesc îndurarea mea şi cufundă-le în milostivirea mea. Aceste suflete au suferit în cea mai mare măsură Patima mea şi au pătruns mai adânc în spiritul meu. Ele sunt oglinda vie a inimii mele milostive. Aceste suflete vor străluci cu o lumină aparte în viaţa viitoare. Nici unul nu va sfârşi în focul infernului; pe fiecare dintre ele îl voi apăra într-un fel deosebit în ceasul morţii».

Preamilostive Isuse, a cărui Inimă este însuşi iubirea, primeşte la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele care în mod deosebit venerează şi slăvesc măreţia milostivirii tale.

Aceste suflete sunt puternice prin puterea lui Dumnezeu însuşi, iar în mijlocul oricărui fel de chinuri şi adversităţi, înaintează încrezătoare în îndurarea ta. Aceste suflete sunt legate de Isus şi poartă pe umeri întreaga omenire. Ele nu vor fi judecate aspru, ci îndurarea ta le va cuprinde în ceasul morţii.

Sufletul care slăveşte bunătatea Domnului său

este iubit de acesta în mod deosebit,

este mereu aproape de izvorul viu

şi atinge harul Milostivirii Divine.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi sufletele care slăvesc şi venerează cel mai mare atribut al tău, adică milostivirea ta nemăsurată, şi care sunt cuprinse în Inima milostivă a lui Isus. Aceste suflete sunt o evanghelie vie, mâinile lor sunt pline de fapte bune şi sufletul lor este plin de bucurie şi cântă celui Preaînalt imnul milostivirii.

Te implor, o Doamne, arată-le lor milostivirea ta după speranţa şi credinţa pe care şi-au pus-o în tine; să se împlinească în aceştia promisiunea lui Isus care le-a spus: «Sufletele care vor cinsti milostivirea mea nemăsurată, eu însumi le voi apăra ca pe însăşi slava mea în timpul vieţii, dar mai ales în ceasul morţii». Amin.

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a şasea

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele blânde şi umile şi cele ale copiilor şi cufundă-le în îndurarea mea. Aceste suflete seamănă cel mai mult cu inima mea. Acestea m-au susţinut în chinul amar al agoniei. I-am văzut ca îngerii pământului care vor veghea lângă altarele mele. Asupra lor voi revărsa torente de haruri. Doar un suflet umil este capabil să primească harul meu; deplina mea încredere sufletelor umile».

Preamilostive Isuse, care ai spus: «Învăţaţi de la mine care sunt blând şi smerit cu inima», primeşte la adăpostul Inimii tale preamilostive sufletele blânde şi miloase şi sufletele copiilor.

Aceste suflete trezesc admiraţia întregului paradis şi se bucură de mulţumirea Tatălui Ceresc; formează un buchet de flori în faţa tronului lui Dumnezeu, de al cărui parfum se bucură însuşi Dumnezeu.

Aceste suflete au sălaş permanent în Inima preamilostivă a lui Isus şi cântă fără încetare imnul iubirii şi al milostivirii pentru vecie.

Cu adevărat sufletul umil şi blând

cunoaşte paradisul chiar pe acest pământ,

şi de mireasma inimii sale umile

se desfată însuşi Creatorul.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi la sufletele blânde şi umile şi la sufletele copiilor, care sunt cuprinse în adăpostul Inimii preamilostive a lui Isus. Aceste suflete seamănă cel mai mult Fiului tău; parfumul lor se înalţă de pe pământ şi ajunge la tronul tău. Tată al milostivirii şi al oricărui bine, te implor pentru dragostea şi mulţumirea pe care le ai pentru aceste suflete, binecuvântează întreaga lume, în aşa fel încât toate sufletele să cânte împreună laudele milostivirii tale pentru toată veşnicia. Amin

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

MILOSTIVIREA DIVINĂ – novena

Ziua a doua

«Astăzi călăuzeşte la mine sufletele preoţilor şi ale călugărilor şi cufundă-le în milostivirea mea nemăsurată. Aceştia mi-au dat puterea de a depăşi Patima amară. Prin ei, ca prin nişte canale, milostivirea mea coboară asupra omenirii».

Preamilostive Isuse, de la care vine orice bine, fă să crească în noi harul, pentru a împlini opere de caritate, ca cei care ne văd să-l laude pe Tatăl milostivirii care este în ceruri.

Izvorul iubirii lui Dumnezeu,

zăboveşte în inimile curate,

purificate în marea milostivirii,

luminoase ca stelele,

limpezi ca aurora.

Tată veşnic, priveşte cu ochi milostivi pe cei aleşi să lucreze în via ta, sufletele preoţilor şi ale călugărilor şi dă-le lor puterea binecuvântării tale, şi pentru simţămintele Inimii Fiului Tău, Inima în care aceştia sunt cuprinşi, dăruieşte-le lor puterea luminii tale, pentru ca să-i poată călăuzii pe ceilalţi pe calea mântuirii, în aşa fel încât să poată cânta împreună pentru veşnicie laudele milostivirii tale infinite. Amin.

***textul novenei este preluat integral din cartea „Sfânta Faustina Kowalska-Mesagera Milostivirii Divine” scrisă de Elena Bergadano si tipărită de către Editura Pauline.

„Să învăţăm să fim responsabili pentru propriile noastre emoţii”

„Drumul vieţii”

„Un nou mod de viaţă” (A doua spirală)

„Conştienţi de sine”

„Să învăţăm să fim responsabili pentru propriile noastre emoţii”

„Responsabilitatea pentru propriile emoţii înseamnă să fim conştienţi de ceea ce simţim, de ceea ce percepem înlăuntrul nostru. Nu de ceea ce facem sau de ceea ce ne fac ceilalţi.

Ne-am obişnuit să fim traşi la răspundere pentru ceea ce facem, mai puţin pentru ceea ce simţim. Ne-am obişnuit să fim răspunzători pentru munca noastră, pentru comportamentele de zi cu zi, pentru vorbele noastre.

Însă a fi conştienţi de propriile noastre emoţii înseamnă a deveni liberi.

Liberi să simţim ceea ce dorim, ceea ce voim.

Liberi de ceilalţi.emotii

Liberi mai ales să nu simţim ceea ce ceilalţi ar dori să simţim.

Înseamnă să recunoaştem că nimeni nu ne poate face să simţim într-un mod pe care nu-l dorim.

Din păcate însă, mulţi dintre noi simt ceea ce alţii aşteaptă ca ei să simtă, ceea ce alţii i-au determinat să simtă. Fireşte, trebuie să ţinem seama de ceilalţi, dar nu trebuie să uităm că suntem, înainte de toate, copii ai lui Dumnezeu.

În faţa Lui trebuie să răspundem, nu în faţa altora.

Sau, mai bine spus, trebuie să ţinem seama de ceilalţi întrucât şi ei sunt copii ai lui Dumnezeu, purtători, la fel ca şi noi, ai divinităţii.

Însă Dumnezeul nostru ne lasă liberi.

Nu ne constrânge să simţim ceea ce nu voim.”

(Albisetti, Valerio, Drumul vieţii, pg.29)

Săracă inima me’

O zi ploioasă de duminică, mă îndrept către casă.

În metrou, linişte, parcă nefirească, de obicei nu este astfel, chiar dacă duminica este mult mai degajat decât în cursul săptămânii.

Lângă mine, o pereche de tineri care se ţin strâns de mână, parcă le e teamă să nu se piardă unul de celălalt, tare frumoşi sunt şi este atât de evident că se iubesc.

De obicei, în metrou, citesc, întotdeauna am o carte la mine. Dar acum ţineam cartea în mâini, gândurile îmi tot zburau departe…deşi era o linişte nesperată eu nu mă puteam concentra şi chiar mă amuzam de mine însămi, de starea mea „plutitoare” şi mă gândeam la faptul că am citit de atâtea ori pagini întregi când în jurul meu era gălăgie, iar acum …

Dintr-o dată aud … Săracă inima me’ … mai întâi am crezut că am eu halucinaţii auditive, dar cineva cânta. Un domn dichisit şi trecut de prima tinereţe era cel care cânta. Privea la tinerii îndrăgostiţi şi cânta din străfundurile inimii cu o voce caldă şi plăcută, oftând din când în când…

Priveam la întreaga scenă având senzaţia că asist la o piesă de a lui Eugène Ionesco … tinerii îl priveau nedumeriţi dar fără să îşi desprindă mâinile o clipă, ba chiar se lipiseră şi mai tare unul de celălalt, domnul care cânta se ridicase de pe scaun şi se ţinea de bară proptindu-se în faţa lor, cei câţiva călători care eram în vagon, priveam, fiecare în felul lui, aşteptând deznodământul. În plin recital apare şi unul din cei care asigură paza în metrou venind în grabă ca să intervină, brusc s-a oprit privindu-l nedumerit pe domnul care cânta deoarece nu arăta deloc a cerşetor, din contră, era bine îmbrăcat, dichisit, parfumat şi distins. Dintr-o dată domnul se opreşte din cântat şi se adresează tânărului: „Să nu îi dai drumul niciodată dacă o iubeşti cu adevărat, să nu o răneşti, să nu o laşi să plece niciodată, niciodată….altfel ajungi ca mine…să regreţi amarnic şi amară să îţi fie viaţa, degeaba ai bani, degeaba ai putere nimic nu mai contează …dorul m-a facut si călător prin metrou…poate dau de ea… cine face ca mine…ca mine ajunge…” …. tăcere …

A coborât la prima staţie, tinerii îndrăgostiţi se priveau zâmbind, eu am scos repede ceva de scris ca să îmi notez ceea ce a spus domnul, să pot transmite cu fidelitate toate acestea mai departe. Noi

Am meditat îndelung şi multe zile m-am tot gândit la „întâmplarea” aceasta mulţumindu-i lui Dumnezeu că întotdeauna când a trebuit să aleg….am ales să risc…alegând iubirea, decât să regret amarnic şi să devin un călător rătăcit prin viaţă.