Pelerinajul către Santiago de Compostela -iulie-august–2004 – Ribadeo–Galicia

Camino del NorteNorthen Way

Ribadeo – Galicia

El camino, indiferent de rută, poate fi parcus pe jos, pe bicicletă și … călare!

Ca să îți fie recunoscut pelerinajul, trebuie să parcurgi minim 100 km pe jos și cel puțin 200 de km cu bicicleta. Sunt puțini cei care aleg calul drept partener de pelerinaj, dar se mai aventurează pasionați, iar pentru aceștia sunt câteva reguli diferite de recunoaștere a pelerinajului.

În anul în care ziua de 25 iulie, sărbătoarea Sfântului Iacob (Santiago) -apostol- cade într-o duminică, este declarat An Jubiliar, An Sfânt pentru pelerinii care parcurg El Camino. Iar în anul 2004, ziua de 25 iulie a fost într-o duminică.

Eu am fost în pelerinaj pe Camino del NorteNorthen Way (Drumul de Nord), pe jos, plecând din Ribadeo, localitate aflată în Galicia, pe țărmul Mării Cantabrice, parcurgând 187 de km în 9 zile.

Am plecat din Ribadeo, luni 26 iulie 2004 și am ajuns în Santiago de Compostela, marți 3 august 2004.Ribadeo

Cel mai străbătut, popular și aglomerat, este Camino Francés – French Way (Drumul Francez), de aceea gazdele mele din Spania au ales una din cele mai puțin străbătute rute Camino del NorteNorthen Way (Drumul de Nord), pentru a avea o Cale … mai altfel!

Pelerinajul a fost organizat de către Cruzadas de Santa María http://cruzadasdesantamaria.org/ , fiind o instituție religioasă și pelerinajul a purtat amprenta spirituală ca atare, atingând de fapt și scopul secular al pelerinajului în sine.

Au făcut o alegere minunată, m-am (ne-am) bucurat de liniște, peisaje extraordinare și am cunoscut o parte a Spaniei pe care nu știu dacă aș fi reușit altfel, Galicia.

Într-adevăr a fost un pelerinaj…mai altfel, privind din toate aspectele. Pot spune că a fost mult „răsfăț”   … nu am am avut decât o singură „grijă” … sufletul meu!

Fiind totul organizat riguros, după un program bine stabilit și având coordonatori foarte buni, totul a fost fără nicio altă grijă, nici rucsacul de care mă temeam tare Zâmbet … că era destul de greu și mă gândeam că în timpul pelerinajului va fi din ce în ce mai greu…era transportat cu o mașină care ne aștepta de fiecare dată în orașul unde ne cazam în ziua respectivă.

Ribadeo este un oraș -municipiu- galician, situat pe țărmul Mării Cantabrice, în extremul nord-est al provinciei Lugo și al Comunității Autonome Galicia, la limita cu Principatul Asturia.

Am ajuns cu autocarul de la Madrid la Ribadeo, duminică pe la ora 17.00, după multe ore petrecute în autocar, distanța parcusă fiind de 600 km. Dar eu nu mă plâng, mie îmi place foarte mult sa călătoresc, așadar …  Zâmbet

Am făcut o baie în Marea Cantabrică, care nu a fost deloc caldă și primitoare, era chiar rece… deși eram în 25 iulie, dar așa e acolo, în Galicia

Nu am vizitat orașul deoarece nu am avut când, trebuia să ne odihnim, a două zi porneam în prima noastră zi de pelerinaj și trebuia să ne trezim de la 06.00 dimineața.

Pelerinajul către Santiago de Compostela – iulie – august – 2004

Despre El camino – The Way – Calea  …

… eu am preferat sa traduc sub această formă Calea … în limba română este cunoscut mai mult sub forma de Drumul. Mie mi se pare o formulare prea comună aceasta, deoarece este mai mult decât un simplu și banal drum. De altfel traseul care a fost creat acum peste 1000 de ani, a fost trasat în mod special chiar pe sub Calea Lactee.El Camino-scoica pelerinuluiEl Camino-scoica pelerinului - verso

El camino este în primul rând un pelerinaj cu semnificație religioasă reușind să păstreze timp de secole acest scop. În ultimele decenii a devenit foarte cunoscut și pe lângă semnificația religioasă și spirituală, s-a alăturat și dimensiunea istorică și culturală, fiind străbătut de mii de pelerini, dar și de turiști care nu au ca scop primordial încărcătura religioasă. Dar oricare ar fii scopul primordial, toți cei care l-au străbătut, sub o formă sau alta, mărturisesc că această unică experiență i-a transformat.El Camino-map 1

Datorită faimei incontestabile a pelerinajului, ca o recunoaştere a însemnătăţii sale pentru lumea culturală şi spirituală europeană, din 1987 Camino de Santiago a devenit Drum Cultural European. În 1993 Camino de Santiago a fost inclus în lista moştenirilor culturale universale UNESCO.

Ca sa ajungi la Santiago de Compostela, poți fi pelerin pe o anume Cale pe care alegi să o străbați. Sunt multe rute create, dar cele mai cunoscute și străbătute, sunt acestea:El Camino-map 2

  1. Camino Francés – French Way
  2. Camino del Norte – Northen Way
  3. Camino Primitivo – Primitive Way
  4. Vía de la Plata – Silver Way
  5. Camino Portugués – Portugese Way
  6. Camino a Finisterre – Finisterre Way

El Camino-map 3

Acesta din urmă este de fapt epilogul pelerinajului, deoarece Calea către Finisterre, este bonusul pelerinajului, după ce ajungi în Santiago de Compostela și parcurgi toți pașii ceruți pentru finalizarea și recunoașterea pelerinajului, ca să fi un pelerin complet trebuie să ajungi de la Santiago de Compostela la Finisterre – adică la Capătul Pământului – aceasta este traducerea numelui orașului Finisterre – oraș care este situat pe țărmul oceanului Atlantic. El Camino-scoica pelerinului & Credencial del peregrino

Pe lângă bagajul și echipamentul specific de care ai nevoie când devii pelerin și chiar dacă omiți să îți iei ceva cu tine, nu ai voie să pleci în pelerinaj fără … Credencial del Pelegrino!El Camino

Credencial del Pelegrino … este un fel de pașaport  al pelerinului  creat special pentru a dovedi că ai străbătut toate acele locuri înainte să ajungi la Santiago de Compostela.El Camino-Credencial del peregrino

În fiecare localitate care este parte din o anume rută a pelerinajului există un oficiu al pelerinului care va pune pe acest pașaport ștampila și semnătura doveditoare.

Camino-marker-Pyrenees-Camino-de-Santiago-the-French-WayPe fiecare rută există semnele specifice, bornele kilometrice cu semnul scoicii pe ele, care te îndrumă și îți indică printr-o săgeată că te afli pe drumul cel bun.  Zâmbet

Un curcubeu deasupra inimii

El camino – The Way – Calea

– pelerinajul către Santiago de Compostela –

iulie – august – 2004

10 ani!

Când au trecut oare anii aceștia? Zâmbet

Dacă mă gândesc la pelerinaj, am senzația că ieri m-am întors din Spania, dar dacă mă gândesc privind la zbuciumul și transformările din acești ani, parcă a fost un secol!

De multe ori, în acești ani, m-am hrănit cu amintirea fericirii pure și intense pe care am trăit-o în acea lună cât am stat în Spania, sentiment sublim care nu m-a părăsit din clipa în care am urcat în avion, zburând spre Madrid, în 24 iulie 2004, până în 24 august 2004, când am coborât din avion la București.

Am căutat, de multe ori în acești ani, măcar o fărâmă din acea stare divină trăită în timpul pelerinajului, dar nu am regăsit-o … decât începând cam … de vreo trei luni încoace. Nu este atât de intensă ca aceea, totuși tresalt de bucurie că m-a regăsit și sub această formă, nu credeam că va mai fii posibil pentru mine să vibrez astfel … dar nu ai cum să compari…nu suferă comparație, starea din timpul pelerinajului e specială, iar cine a reușit să fie pelerin pe El Camino mă înțelege cel mai bine … nu se poate descrie așa ceva … pur și simplu se trăiește cu toată ființa!

Cum totul este proaspăt în mine, fiecare zi din timpul pelerinajului este prezentă în inima și mintea mea, absolut intactă, îmi amintesc cu claritate fiecare pas, o să scriu și descriu, aici pe blog, timp de mai multe zile, parcursul spiritual, locurile de neuitat prin care am trecut și .follow-the-light.. tot așa!  Zâmbet

În acești zece ani mi-am dorit de foarte multe ori să scriu despre experiența El Camino, chiar visam la o carte, dar de fiecare dată … ceva, undeva, se împotmolea… dar acum înțeleg foarte limpede de ce … dar aceasta este o dezvăluire spre … finalul poveștii . Sper că am reușit să provoc curiozitatea și interesul și mă veți însoții în această călătorie de și pentru suflet.

Punct. Linie. Delete. Erase.

 

Nu îmi este ușor să scriu aceste rânduri deoarece nu îmi place să vorbesc despre mine. Ca să dezvălui ceea ce simt, așa … public, înseamnă că pur și simplu … trebuie!

Poate li s-a întâmplat și altora … ca cineva care îți face „praf” niște ani din viață și brusc să facă … ceea ce trebuia să demonstreze și să consolideze în relație în acei ani care i-a avut, gratuit și întru totul, la dispoziție. Iar toate acestea să se întâmple când tu ai luat, de ceva timp, decizia că nu mai face parte din viața ta și să acționezi în consecință.

Dacă într-adevăr ar fi știut cine sunt, ar știi și faptul că sunt o persoană de cuvânt, cu multă demnitate, nu promit ceea ce nu pot face, dar nici nu mă întorc din drum când am spus: „Gata, totul s-a terminat, fiecare pe drumul lui!”

O astfel de decizie se ia atunci când celălalt te-a adus în pragul totalei dezamăgiri, când singur a spulberat ceea ce este foarte important într-o relație, încrederea și iubirea. Dacă alții aleg să se mintă pe ei înșiși și să accepte să rămână într-o relație toxică, este alegerea și problema lor, eu nu vreau așa ceva, niciodată … de orice natură ar fi această relație … de cuplu ori prietenie. Am luptat pentru valorile care le am și am plătit scump pentru acestea, nu am să permit nimănui să mă transforme în ceea ce eu nu sunt.

Iar eu … asta sunt … nu îmi place minciuna, nu accept „vrăjelile”, „aburelile” și lașitatea, oricât de drag mi-ar fi cineva, când te minte întruna … cum mai poți continua?

Eu una … nu pot, când mi-am pierdut încrederea în cineva, e pentru totdeauna, orice gesturi disperate ar face după aceea.

Am oferit șanse … chiar mult prea multe, nu le-ați meritat, din păcate mult prea mult timp am oferit pentru cine nu merita, sunt anii mei risipiți și care nu se vor mai întoarce niciodată. Nu mai am timp de pierdut, mi-am învățat lecția … ofer șanse, dar nu mai ofer ani, ofer iertare, dar când e meritată și urmată de fapte, gesturi concrete, coerente și care să consolideze relația.

Am pus la plural „nu le-ați meritat” … deoarece această postare este atât pentru tine … „el”, cât și pentru tine „ea”… . Asta este … o trădare nu vine singură …vine însoțită, desigur de cei care îi credeai cei mai de încredere oameni din viața ta!

Nu eu am pierdut, din contră, prin ceea ce ați ales să faceți, m-ați determinat să aleg și eu … să trăiesc cu adevărat, să fac schimbări radicale în viața mea … iar  acum, acest prezent, această cale luminoasă pe care merg  îmi place atât de mult, că nu aș renunța la ceea ce am ales, niciodată!

Așadar … nu mai insistați, e în zadar, deja devine penibil, nu numai că eu oricum nu răspund la apeluri ori pur și simplu închid, dar nu mă interesează nimic din ce spuneți și nici orice ați face, iar lacrimile voastre nu mă fac să simt nici măcar un strop de milă … absolut … nimic!

Și … da … uneori, în viață, orice ai face, este mult prea târziu, așadar nu mai risipiți timp și energie, eu nu mai simt decât: indiferență!

Nu mă impresionează, nu mă interesează, nu mai sunteți în viața mea, nu mai faceți parte din prezentul meu, o spun cu toată responsabilitatea, detașarea, fără resentimente, totul a trecut … nu mai simt absolut nimic!

Vedeți-vă de viața voastră și mergeți mai departe, pe drumul vostru, eu deja … de ceva timp, sunt pe alt drum!sens unic

Mulțumesc, Ami! Mulțumesc, Iulia!

 

Când cineva drag „pleacă” pentru totdeauna, acolo… în „lumea” perfectă și divină, speri că în timp suferința se va diminua.

Intr-adevăr, nu mai sufăr atât de crunt ca acum patru ani cand „a plecat” Ami și ca acum trei ani când „a plecat” Iulia, dar tot mă doare și îmi este dor…

Despre Ami (Ana Maria) am scris aici, acum trei ani :

https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2011/07/25/domnita-ami/

Iulia mi-a fost bună prietenă…mulți ani. Nu am scris nimic despre ea și nici nu ofer prea multe detalii deoarece familia nu vrea aceasta; nici la înmormântarea ei nu au fost decât soțul și părinții…așa au dorit, iar noi ceilalți le-am respectat durerea. Pot să spun doar că avea o carieră absolut fabuloasă, s-a sacrificat mult prea mult pentru această carieră … a ajuns la 35 de ani unde mulți nu ajung nici în două vieți, o admiram pentru aceasta, dar mereu o întrebam: „Tu când îți mai trăiești cu adevărat viața?”… răspunsul varia în funcție de ceea ce avea atunci de finalizat: „Promit că: după masteratul acesta; după doctorat; după ce finalizez cartea acesta…după…după… ” … și la 35 de ani a „plecat”.

Categoric, este absolut necesar să te sacrifici și să lupți în viață pentru idealurile tale, ca sa îți împlinești visurile nu e ușor, e nevoie de dăruire, implicare totală și multe sacrificii, dar la un moment dat e bine să îți dai „voie” să trăiești, să iei un mic răgaz, să te bucuri de ce ai realizat, să iei o „vacanță” bine meritată…pentru o perioadă, ca să te poți reîncărca pentru ceea ce urmează.

Iulia a fost o persoană blândă, bună, generoasă și foarte iubită, a lăsat în urmă numai amintiri frumoase, mult respect și iubire.  Cu ceva timp înainte „să plece” mi-a spus că singurul ei regret este că a sacrificat persoanele pe care le-a iubit și au iubit-o cu adevărat și le-a „furat” timpul… acesta a fost singurul ei regret, că nu și-a făcut timp pentru iubire … .

În ultimii patru ani am trecut prin foarte multe situații dramatice, devastatoare și dureroase, dar de câte ori simțeam că mai am puțin și mă prăbușesc … „apărea” Iulia … ori Ami și mă dojeneau spunându-mi :

„Ești în viață, trăiește … mai poți iubi, visa, spera, mângâia, râde, dansa, îmbrățișa, cânta, crea…bucură-te, lumea e a ta!”

Vă mulțumesc … și îmi tare dor de voi!Ami & Iulia

A iubi

 

 

Pentru a fi fericiți

A trăi, a alege, a iubi

Iubirea

„Ca să iubim, e nevoie de timp, de răbdare, de atenție și mai ales de disponibilitate.

Nerăbdătorul este cel care n-a intrat niciodată în sintonie cu ritmul vieții, care nu se află în realitate. Este incapabil de a se adapta pozitiv la realitate. Este, repet, unul care încearcă să supună realitatea timpului său personal, exigențelor sale. Este egoist. Nu ține seama de ceilalți, de ritmul lor de maturizare și, deci, nu știe să iubească.

Pentru a ajunge la iubire este nevoie de disciplină, de antrenament.

Nu toți știu să iubească, chiar dacă toți pot iubi.

Iubirea, după cum spunea Fromm, este o artă. Nu ne este dată de sus, ci are nevoie de îngrijire, de exercițiu, de hrană. De exemplu, nu putem iubi dacă nu învățăm mai întâi să ne depășim propriile probleme. E nevoie de înțelepciunea de a înțelege ce anume trebuie făcut. … […]

A iubi înseamnă a fi dinamici. Dinamici, nu nerăbdători!

Nimic în viață nu este prevăzut dinainte.all-of-me

Ființa umană echilibrată este întotdeauna pregătită să accepte schimbarea realității. Nu este superficială, nici ușor de condiționat. Nu se lasă ușor influențată de unul sau de celălalt. Este, dimpotrivă, atât de bine structurată, atât de vitală încât merge în adâncul lucrurilor, al tuturor lucrurilor vii, vitale. Pe de altă parte, viața înseamnă … viață și moarte necontenite. Nimic nu e static. A trăi total lucrurile înseamnă a ne naște și a muri în ele.

A iubi înseamnă în primul rând a avea capacitatea de a-l lăsa în pace pe cel ce vrea să fie lăsat în pace, a vrea binele celuilalt, a-i îngădui să evolueze, să crească. A-l lăsa chiar să se desprindă de noi. … . “

 

(Albisetti, Valerio, Pentru a fi fericiți – Note de psihoterapie pentru toți, pg.114-115)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

Totul are un sens, nimic nu este întâmplător!

Devino ceea ce ești

Nimic nu are loc din întâmplare

Când intrăm pe calea potrivită ce duce spre scopul nostru, în mod miraculos, totul devine mai ușor, mai simplu.

Și persoanele pe care le întâlnim în acele momente sunt cele potrivite.

Noi atragem persoanele asemănătoare nouă.

Depinde și de momentul prin care trecem.

Dacă suntem pozitivi, atragem persoane pozitive, dacă suntem negativi atragem persoane negative, dacă suntem într-un proces de autodistrugere vom atrage persoane care, la rândul lor, se autodistrug …

De altfel, noi suntem ceea ce gândim.

Gândurile sunt foarte importante!

Determină comportamentele noastre, acțiunile noastre, influențează corpul nostru, declanșează boli, suferințe sau ne conduc spre starea de sănătate, spre bucurie …

În fond, ne lamentăm, bombănim, uneori luptăm, dar fără să ne dăm seama că devenim ceea ce am decis să fim.

Ceea ce cu adevărat gândim despre noi înșine.

Scopul pentru care am venit pe pământ, pentru care Dumnezeu ne-a chemat, este deja în acțiune.

Este mereu în acțiune.

În tăcere.Lacul Morii-crangasi-nov.2013

Fără a ieși în evidență.

Ne conduce spre trăirea anumitor întâlniri, dureri, experiențe ce ne vor duce către el.

Nimic nu este întâmplător.

Și chiar ceea ce noi considerăm a fi erori, greșeli, nu sunt decât tentative nereușite, momente de antrenament, de ucenicie, probe parțiale sau generale în vederea atingerii scopului.

Nu există coincidențe.

Sau, altfel spus, când cineva intră în viața noastră, există întotdeauna o rațiune.

Un motiv.

Dictat de scopul ce vrea să fie atins.

Dumnezeu ne vorbește în permanență.

În fiecare zi.

În fiecare minut.

Depinde de noi dacă știm să îl ascultăm.”

(Albisetti, Valerio, Devino ceea ce ești – Un parcus de psihospiritualitate creștină, pg.24-25)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/

27 aprilie 2014 – Duminica MILOSTIVIRII DIVINE

Pentru ce cred în tine?

Isuse, eu cred în tine!

De ce cred?

De ce te cred?

Pentru că ai murit pe cruce pentru mine.

Pentru că ai învins moartea și păcatul.

Pentru că mi-ai pregătit locul în casa Tatălui.

Pentru că m-ai făcut fiul lui Dumnezeu.

Pentru că mi te oferi pe tine însuți.

Pentru că te îngrijești de mântuirea mea.

Pentru că mă cauți în timp ce rătăcesc.

Pentru că nu te descurajezi din cauza păcatelor mele.

Pentru că nu vrei ca eu să fiu pierdut.

Pentru că te bucuri când mă întorc la tine.

Pentru că mă iubești așa cum sunt.

Pentru că tu nu condamni niciodată.

Pentru că tu ierți.

Pentru că tu nu renunți niciodată la mine.

Pentru că tu usuci lacrimile.

Pentru că tu aduci liniștea.

Pentru că fericirea este în tine.

Eu cred în tine, pentru că tu ești Domnul și Mântuitorul meu!

Isuse, eu am încredere în tine,

înseamnă că Isus vrea să fie Domnul

familiei și al prietenilor mei,

al prezentului și al viitorului meu,

al educației și al muncii mele,

al sănătății și al bolii mele,

al trupului și al sufletului meu,

al sărăciei și al bogăției mele,

al speranțelor și al grijilor mele,

al banilor și al cheltuielilor mele,

al inteligenței și al voinței mele,

al ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor mele,

al felului meu de a mă distra, de a mă odihni,

de a mă îmbrăca, de a mânca, de a vorbi și de a gândi.

Isuse, eu am încredere în tine!

Aceasta înseamnă:

că tu ești pentru mine Cel care hotărăște toată viața mea,

că tu călăuzești întreaga mea existență,

că tot ceea ce fac,

fac pentru ca să fie pe placul tău,

căci tu ești pe primul loc.

Că eu vreau să fiu ca oglinda

în care ceilalți te văd pe tine.

Dispune de mine după dorințele tale divine.

Orice îmi va întinde mâna ta părintească,

voi accepta cu supunere,

cu seninătate și bucurie.

Călăuzește-mă, o, Dumnezeule, pe căile pe care le vrei,

am credință deplină în voința ta,

care pentru mine este dragostea și însăși milostivirea.

Isuse, eu cred în tine,

mereu, oriunde și întru totul.

Amin

*** Rugăciune recitată de Ioan Paul al II-lea la Cracovia, la 17 august 2002, cu ocazia sfințirii noului sanctuar dedicat Milostivirii Divine.

restul ……e …. TĂCERE!

…………………………………………………………………………………………….

Puntea de trandafiri – update :)

 

 

7 aprilie 2004 – 7 aprilie 2014

În 2009 am scris despre o „poveste” frumoasă și inedită, cu trandafiri, pe care am trăit-o în urmă cu … zece ani!

Nu vreau să filosofez despre cum trec anii. Important este ce se petrece în aceste punți de peste ani; cum i-ai valorificat acești ani, dacă ești altfel azi, transformat, purificat, mai bun, mai înțelept și împăcat cu inima ta în urma alegerilor făcute în tot acest timp, sau constați cu amărăciune că ești la fel, ori…mai rău.puntea de trandafiri

Mulțumesc lui Dumnezeu, astăzi pot afirma cu tărie, că am motiv de sărbătoare!

Link-ul cu „Puntea de trandafiri” :

  https://irinadivinamilostivire.wordpress.com/2009/05/31/puntea-de-trandafiri/

IUBIRE vs ÎNDRĂGOSTIRE

IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață

I. PROVOCAREA: A IUBI

ÎNDRĂGOSTIRE ŞI IUBIRE

„În starea de îndrăgostire figura celuilalt devine obsesie, fără ea viața se termină; în iubire celălalt este mereu prezent, se află în relație, întrucât împreună cu el ai construit sau construiești un plan, un drum.

Îndrăgostirea nu este un plan. Este doar exaltarea clipei, chiar dacă durează luni sau ani de zile. … […]

Îndrăgostirea este o scânteie luată drept foc; iubirea este o flacără hrănită continuu. … […]

În îndrăgostire rațiunea este înlăturată; în iubire ea are un rol important. … […]

Îndrăgostirea este posesie, iubirea este dar. … […]Iubire vs Indragostire

Îndoielile rănesc îndrăgostirea, dar întăresc iubirea.

Îndrăgostirea este alcătuită doar din senzații; iubirea cuprinde, în plus, și voință.

De fapt, îndrăgostirea este mai concordantă cu psihologia copilului care, în atotputernicia lui infantilă, vrea totul și imediat; iubirea este pentru persoanele mature care nu se tem de timp, dimpotrivă, țin cont de el.

Îndrăgostirea este superficială, se limitează la aparență; iubirea se hrănește din profunzimea celuilalt. Iubirea nu poate fi niciodată superficială. … […]

Îndrăgostirea este ucisă de suferință, iubirea înțelege suferința.

În îndrăgostire cei doi se anulează, în iubire cresc.”

(Albisetti, Valerio, IUBIRE-Cum să rămânem împreună pentru întreaga viață, pg.17-18)

* toate cărțile lui Valerio Albisetti sunt editate de către Editura Pauline http://www.pauline.ro/